Categorie: Medicamente naturiste

Diagnoză cu analizor biorezonanta magnetica

No Comments

Analizorul cu biorezonanta magnetica este un aparat complex care poate investiga, analiza si reda starea de sanatate a corpului uman.

Practic analizorul este un echipament avansat de investigare a starii de sanatate umana ce inglobeaza in structura sa notiuni si aplicatii de ultima ora ale medicinei, ingineriei electrice, bioinformaticii, precum si a altor stiinte.

La baza acest tip de echipament a fost conceput pentru utilizarea sa in industria spatiala cu aplicabilitate directa asupra cosmonautilor – ulterior largindu-si aria de utilizare.

Actualmente, analizorul este foarte usor de utilizat, atat in cabinetele specializate cat si de catre persoane particulare pentru investigarea, analizarea si diagnosticarea starii de sanatate umana, datorita faptului ca analizorul este livrat cu software in limba romana !!!

Principiul de analiză

Corpul uman reprezintă un conglomerat de celule, aflate în continuă mişcare în sângele, ţesuturile, sistemele şi organele corpului uman. În general celulele corpului uman au o durată de viaţă limitată. Toate celulele, cresc şi evoluează continuu, se divizează şi mor. Practic prin divizare celulele se reînnoiesc. Pentru a avea o imagine realistică a mişcării celulelor în corpul uman trebuie să ştim că doar în sânge, aproximativ 25 de milioane de celule pe minut se reînnoiesc în mod constant.

Tot acest proces celular din sânge, ţesuturi, sisteme şi organe generează în permanenţă energie convertită în diverse forme printre care şi energia electromagnetică sub formă de unde electromagnetice.

În funcţie de starea de sănătate a corpului uman mişcarea celulelor se modifică şi implicit energia şi valoarea undelor electromagnetice generată de mişcarea celulelor.

Analizorul cu biorezonanţă magnetică captează, măsoară şi transmite valorile undelor electromagnetice către un microprocesor şi apoi către computer, unde toate aceste informatii sunt prelucrate, comparate şi interpretate cu o vastă bază de date, aplicând metoda Fourier.

În acest mod analizorul poate genera rapoarte cu o mare rată de precizie (85% !) asupra a 36 de funcţii/organe/sisteme ale corpului uman.

Acest înalt grad de precizie este datorat unui studiu asiduu, efectuat de experţi asupra a zeci de milioane de cazuri clinice în decursul anilor.

Pionierii acestor studii au fost ruşii, urmaţi de americani şi continuate de chinezi.

Mod de utilizare

Datorită faptului că modul de utilizare este unul facil, cu puţină atenţie analizorul poate fi utilizat în interes personal precum şi în clinici şi saloane specializate.

După instalarea software-ului şi conectarea analizorului la computerul dvs. se aplică senzorul de rezonanţă magnetică în palma persoanei ce urmează a fi testată. Într-un timp relativ scurt (cca. 1-2 minute) senzorul colectează, măsoară şi transmite microprocesorului toate valorile microundelor electromagnetice. Cu ajutorul software-lui special conceput informaţiile procesate de către microprocesor sunt transmise pe computer, unde pot fi vizualizate sub formă de rapoarte detaliate în care termenii utilizaţi sunt explicaţi clar, fiind oferite şi soluţii (remedii) de ordin general. Datorită software-ului aceste rapoarte pot fi printate, prin conectarea la o imprimantă.

Avantaje

  • Prevenirea afecţiunilor şi bolilor din fază incipientă, fără simptome vizibile ale bolii în faza cronică.
  • Viteza şi precizia de semnalare a afecţiunilor şi bolilor
  • Metodă neinvazivă şi nedureroasă a analizei stării de sănătate. Practic înlocuieşte tipuri de analize clasice cum ar fi: rezonanţa cu ultrasunete, RMN-ul (rezonanţa magnetică nucleară), radiografiile (expunerea la radiaţii), ş. a.
  • Economie de timp şi bani faţă de analizele clasice multiple.
  • Costuri minime pentru o analiză de sănătate completă
  • Dimensiuni şi greutate reduse. Asociat unui laptop poate fi uşor transportat la pacienţi netransportabili.
  • Multitudinea funcţiilor, organelor şi sistemelor analizate:
  1. FUNCTIA CARDIOVASCULARA SI CEREBROVASCULARA
  2. FUNCTIA GASTROINTESTINALA
  3. FUNCTIA INTESTINULUI GROS
  4. FUNCTIA HEPATICA
  5. FUNCTIA VEZICA BILIARA
  6. FUNCTIA PANCREATICA
  7. FUNCTIA RENALA
  8. FUNCTIA PULMONARA
  9. SISTEM NERVOS
  10. BOLI OSOASE
  11. DENSITATE OSOASA MINERALA
  12. BOALA OSOASA REUMATOIDA
  13. INDEXUL CRESTERII OSOASE
  14. GLICEMIA
  15. OLIGOELEMENTELE
  16. VITAMINELE
  17. AMINOACIZII
  18. COENZIMELE
  19. SISTEM ENDOCRIN
  20. SISTEM IMUNITAR
  21. FUNCTIA TIROIDIANA
  22. TOXINELE
  23. METALELE GRELE
  24. ALERGIILE – 1
  25. ALERGIILE – 2
  26. OBEZITATEA
  27. PIELEA
  28. OCHII
  29. COLAGENUL
  30. CANALE SI COLATERALE
  31. FRECVENTA CARDIACA SI CREIERUL
  32. LIPIDELE SANGUINE
  33. PROSTATA
  34. FUNCTIA SEXUALA MASCULINA (barbat), GANDELE MAMARE (femeie)
  35. SPERMA SI MATERIALUL SEMINAL
  36. ELEMENTE ALE CORPULUI UMAN
  37. RAPORT CUMULATIV – SFATUL EXPERTULUI

Terapia cu bioenergie

aaaaaadimagesTerapia cu bioenergie este o metoda de terapie energetica foarte puternica si eficienta in care terapeutul foloseste anumite tehnici de concentrare a energiei, pentru a mari fluxul de energie vitala directionata prin aplicarea usoara a mainilor sau doar a varfului degetelor pe anumite zone ale corpului pacientului.

Aceasta terapie se poate face cu atingere sau fara atingere.
Beneficii remarcabile se obtin pentru o mare varietate de afectiuni, uneori cu rezultate surprinzatoare si extraordinare.

Terapia cu bioenergie este o terapie holistica care se adreseaza echilibrarii sistemului energetic, eliberarii de durere si, in mod special, realinierii structurii osoase si a posturii corpului in starea sa naturala, ameliorand defectele de pozitionare ale coloanei vertebrale si bazinului, sau a altor afectiuni organice si structurale.

Terapia cu bioenergie se bazeaza pe „inteligenta” si abilitatea extraordinara a organismului de a se autovindeca si actioneaza la radacina profunda a cauzei bolii creand un mediu propriu recapatarii accelerate a starii de sanatate si armonie.

Principiul ce sta la baza, este acela ca  terapeutul creaza prin tehnici speciale, un camp energetic de inalta vibratie la care pacientul rezoneaza. „Fortele naturale din noi sunt adevaratii vindecatori ai bolilor” spune Hipocrat, parintele medicinei.

Afectiuni si efecte


Terapia cu bioenergie nu trateaza anumite simptome si boli ci mai curand se adreseaza – prin crearea conditiilor optime – puterii naturale de vindecare a organismului.

Terapia cu bioenergie  poate aduce transformari rapide ale unor probleme structurale vechi si poate trata o gama foarte larga de afectiuni atat de natura fizica cat si psihio-emotionala.
Nivele diferite de imbunatatire sunt obtinute in reducerea durerii, cancer, afectiuni ale sistemului nervos, ale diferitelor organe, infectii, vindecarerea traumatismelor sau a arsurilor, atacuri de panica, si multe alte boli.

Pe langa realinierea structurii osoase care se poate produce spontan sau in intervale de cateva ore, orice proces de vindecare se acclelereaza, durerile si inflamatiile sunt reduse in timp ce organele, sistemele anatomice, glandele isi recapata echilibrul natural.

Sedinta de Terapia cu bioenergie


Terapia cu bioenergie se administreaza pe masa de terapie, fara a necesita indepartarea hainelor, sau poate incepe uneori cu pacientul stand in picioare pentru ca terapeutul sa abordeze cu usurinta zonele afectate.

Comunicarea cu terapeutul este o componenta esentiala a sedintei si puteti fi rugati sa descrieti senzatiile resimtite in timpul tratamentului. Senzatiile sunt de relaxare, armonizare si stare de bine.

Masajul terapeutic

Curs Calificare Tehnician Maseur

Masajul terapeutic elibereaza trupul de stresul cotidian, reduce durerile musculare, ajuta la eliberarea de disconforturile cauzate de anumite afectiuni sau pur si simplu armonizeaza relatia dintre minte si corp, mentine starea de bine si sanatate a organismului si chiar buna dispozitie.

Cercetarile si studiile clinice arata ca masajul este benefic nu numai pentru relaxare, dar poate avea efecte pozitive durabile care influenteaza starea de sanatate si stilul de viata in general.

Masajul terapeutic vizeaza nu numai cresterea nivelului de relaxare, dar s-a dovedit extrem de benefic in cresterea nivelului de oxigen din sange, eliminarea toxinelor acumulate la nivelul musculaturii, imbunatatirea circulatiei sanguine, a flexibilitatii articulare si diminuarea tensiunilor fizice.
Are efecte pozitive asupra sistemului imunitar si nervos fiind un mod natural de a stimula productia de endorfine, oxitocine si serotonina, si de diminuare a productiei de hormoni generati de stres.

Afectiuni si efecte


Chiar daca o singura sedinta de masaj are efecte pozitive asupra sanatatii, masajul terapeutic este cumulativ, asa incat un program regulat de masaj va asigura mentinerea si imbunatatirea starii de sanatate pe termen lung.
• elibereaza de stres, anxietate
• incurajeaza relaxarea
• ajuta in controlul durerii
• imbunatateste flexibilitatea
• relaxeaza musculatura
• regleaza tensiunea arteriala

12 proprietati ale cuisoarelor

Cuişoarele, cele mai cunoscute mirodenii de toata lumea, sunt de fapt bobocii florilor roz ai arborelui de cuişoare, Eugenia caryophyllus. Acesti boboci sunt culeşi manual atunci când au culoarea roz şi aproximativ 0,5 – 1 cm in diametru iar apoi sunt usucati până capătă culoarea maro. Cuişoarele au un gust picant şi dulce în acelaşi timp, foarte aromat, ducand cu gandul la climatul tropical în care cresc.

Cuişoarele sunt originare din Insulele Moluce,Indonezia, cunoscute şi ca Insulele Mirodeniilor. Cuişoarele au fost folosite în Asia de peste 2000 de ani. Datorită gustului lor dulce şi foarte aromat, cuişoarele erau folosite pe la 200 inainte de Hristos de către curtenii chinezi pentru a avea o respiraţie proaspătă atunci când se adresau împăratui, pentru a nu-l ofensa, altfel putand fi chiar decapitati. Negustorii arabi au adus cuişoarele în Europa în jurul secolului 4, insa au început să fie folosite pe scară largă abia în Evul Mediu, când au început să fie apreciate pentru aroma lor picantă, care servea la mascarea gustului alimentelor prost conservate,o problema frecventa in acele timpuri cand nu existau frigidere. Desi multe secole cuişoarele au fost cultivate exclusiv în Indonezia, în zilele noastre regiunea care este lider în producţia de cuişoare este Zanzibarul, in Africa de Est. Acum ele mai sunt cultivate şi în Indiile de Vest, Sri Lanka, Madagascar, India, Pemba şi Brazilia.

Beneficiile cuisoarelor pentru sănătate

În medicina cuişoarele sunt folosite ca antifungic, agent antibacterian, antiseptic şi analgezic.
Sunt bogate în antioxidanţi şi sunt o excelentă sursă de mangan, de acizi graşi omega-3, vitamina K, vitamina C, calciu, magneziu şi fibre.
Cuişoarele conţin o cantitate importantă dintr-un compus activ numit eugenol, care a făcut subiectul a numeroase studii de prevenire a toxicităţii produse de poluanţii din mediu (precum tetraclorura de carbon) si studii privind prevenirea cancerului tractului digestiv sau a inflamaţiilor articulaţiilor.

Cele mai importante beneficii ale cuişoarelor pentru sănătatea organismului.

Cuisoarele reduc inflamaţiile

Eugenolul, principalul component al cuişoarelor, este un volatil cu proprietăţi antiinflamatoare. În studiile efectuate pe animale s-a demonstrat că adăugarea extractului de cuişoare în dietă aduce beneficii semnificative, reducând simptomele inflamatorii cu 15-30%. Cuişoarele conţin, de asemenea, flavonoizi precum camferol şi ramnetin, care contribuie şi ei la proprietăţile antiinflamatoare şi antioxidante.
Uleiul de cuişoare poate fi folosit în masaj pentru durerile musculare, sau în cataplasme sau băi calde pentru artrită sau reumatism.

Folositi cuisoarele pentru a ameliora durerile dentare

Eugenolul extras din cuişoare este folosit în stomatologie deoarece eugenolul şi alte componente ale cuişoarelor (inclusiv beta-cariofilen) au uşor efect anestezic, dar reprezintă şi un agent antibacterian.
Puteţi ameliora temporar durerea prin tamponarea dintelui dureros sau a gingiei cu puţină vată pe care puneţi ulei de cuişoare. Un beneficiu suplimentar este acela că uleiul de cuişoare va trata infecţiile dentare. Dacă nu aveţi la îndemână ulei de cuişoare, puteţi mesteca câteva cuişoare întregi.

Cuisoarele reduc greaţa şi stările de vomă

Cuişoarele şi uleiul de cuişoare pot reduce greaţa. Ele reprezintă un bun remediu pentru stările greaţa de dimineaţă din timpul sarcinii. Luaţi 10 cuişoare şi amestecaţi-le cu pastă de tamarin sau cu zahăr din trestie de zahăr şi amestecaţi cu apă. Beţi din această soluţie de două ori pe zi.

Uleiul de cuisoare tratează afecţiunile pielii

Uleiul de cuişoare poate fi înţepător şi poate ustura. De aceea, cel mai bine este să îl aplicaţi pe vânătăi şi zgârieturi în amestec cu ulei de măsline.
Uleiul de cuişoare este un foarte bun remediu natural pentru pielea uscată. Este eficient şi pentru ameliorarea vergeturilor, pentru pungile de sub ochi sau pielea obosită.

Cuisoarele, aliat în tratarea răcelilor şi infecţiilor respiratorii

Răceala şi tusea pot fi tratate cu ajutorul cuişoarelor, dar ele pot preveni şi gripa. Cuişoarele sunt un foarte bun expectorant, ameliorează durerile în gât şi luptă împotriva viruşilor şi bacteriilor. Pentru toate acestea puteţi prepara o băutură caldă cu ajutorul a 10 picături de ulei de cuişoare pe care le adăugaţi într-o cană cu apa caldă, la care puteţi adăuga şi miere. Consumaţi această băutură de două, trei ori pe zi. Dacă nu aveţi ulei, puteţi prepara un decoct din cuişoare.
O altă afecţiune care poate fi combătută cu ajutorul cuişoarelor este sinuzita. Pentru acesta trebuie să trageţi pe fiecare nară, cu ajutorul unui pai de mărime adecvată, pulbere din cuişoare.

Cuisoarele improspătează respiraţia

Respiraţia urât mirositoare poate fi ameliorată cu ajutorul cuişoarelor. Aceste lucru era cunoscut încă de acum 2000 de ani. Pentru aceasta puteţi include cuişoarele ca şi condimente în mâncăruri, le puteţi folosi la prepararea unor băuturi, în ceaiuri, sau pur si simplu le puteţi mesteca atunci când simţiţi nevoia. Extractul de cuişoare este, de asemenea, folosit ca principal ingredient al spray-urilor bucale, sau în apele de gură.

Consumul de cuisoare imbunătăţeşte digestia

Cuişoarele ajută la relaxarea musculaturii netede a tractului gastro-intestinal, ameliorând astfel stările de vomă, diareea, balonările, sau durerile de stomac. Atenţie, însă, uleiul de cuişoare este puternic şi poate irita stomacul. De aceea este mai bine ca în aceste cazuri să le consumaţi sub formă de decoct. Decoctul este şi un ajutor de nădejde şi în combaterea flatulenţei şi a indigestiei.
Tot la nivelul tractului gastro-inetstinal cuişoarele au şi un rol anti-parazitar (distruge viermii intestinali).

Cuisoarele au puteri afrodisiace

Cuişoarele sunt şi un afrodiziac prin efectul său de relaxare şi de îndepărtare a oboselii. Ele pot ajuta bărbaţii, prevenind ejacularea prematură.

Cuisoarele combat stresul

Aroma cuişoarelor calmează şi eliberează organismul de stres. Amestecaţi cuişoarele cu busuioc, mentă şi cardamom şi preparaţi un ceai cu acest amestec. Este cel mai bun remediu pentru îndepărtarea stresului.
Pentru îndepărtarea stresului se poate folosi şi uleiul de cuişoare în aromoterapie.

Ajutor in lupta cu Diabetul

Sunt studii care au demonstrat că eugenolul din cuisoare poate reduce concentraţia de glucide din sânge la diabetici.

Cuisoarele contin compusi cu activitate anticanceroasa

Studii preliminare indică cuişoarele ca fiind un potenţial remediu împotriva cancerului pulmonar.
Un studiu din 2006, realizat pe şoareci expuşi la substanţe carcinogene, a demonstrat că cuişoarele pot reduce apariţia cancerului pulmonar. Însă nu se ştie încă dacă cuişoarele pot avea acelaşi efect şi asupra oamenilor. Totuşi, rezultatele sunt promiţătoare, iar studiile de laborator arată că în cuişoare sunt compuşi cu activitate anticanceroasă.

Selecţia şi depozitarea cuisoarelor

Cuişoarele se pot găsi în comerţ pe tot parcursul anului. Cuişoarele de calitate sunt acelea care atunci când sunt strivite între degete eliberează o aromă dulce, aroma dată de uleiurile volatile. Este de preferat să cumpăraţi cuişoare întregi în locul pulberii de cuişoare, deoarece aceasta se degradează uşor şi îşi pot pierde din proprietăţi.
Cuişoarele întregi pot fi depozitate în locuri răcoroase, la întuneric, în recipiente bine închise, păstrându-se astfel timp de mai multe luni. Ele pot fi măcinate cu ajutorul unei râşniţe, atunci când aveţi nevoie de pulbere. Pulberea de cuişoare măcinate trebuie depozitată în frigider, în recipiente închise etanş şi trebuie folosită cât mai repede posibil, deoarece îşi pierde atât savoarea, cât şi proprietăţile.
O modalitate de a selecta cuişoarele de bună calitate este să le puneţi într-un vas cu apă. Cele de bună calitate vor pluti în poziţie verticală. Cele care sunt vechi se vor lăsa la fund sau vor pluti în poziţie orizontală.

Sfaturi pentru prepararea cuişoarelor

Preparaţi uleiul de cuişoare acasă
Uleiul de cuişoare este uşor de preparat acasă. Adăugaţi la 1/8 de cană de cuişoare întregi la o jumătate de cană de ulei vegetal. Lăsaţi să stea peste noapte, sau cel mult 24 de ore. Strecuraţi şi puteţi folosi uleiul.

Prepararea ceaiului de cuisoare

Pentru prepararea unei căni cu ceai de cuişoare luaţi o jumătate de linguriţă de cuişoare, adăugaţi o cană de apă şi fierbeţi la foc mic timp de aproximativ 10 minute, într-un vas acoperit, pentru a nu se pierde uleiurile volatile.Preparat astfel, ceaiul de cuisoare va avea o savoare si o aroma incantatoare.

Utilizări culinare ale cuisoarelor

Deoarece cuişoarele au un gust foarte intens, în special atunci când sunt măcinate, trebuie să fiţi precauţi în privinţa cantităţii adăugate în diverse preparate, pentru a nu acoperi celelalte arome. Pentru a păstra aroma şi gustul intacte, este bine să râşniţi cuişoarele chiar înainte de a găti şi să adăugaţi pulberea în ultima etapă a reţetei. Acest lucru este recomandat, deoarece prin gătire se evaporă uleiurile esenţiale.

Precauţii in utilizarea cuisoarelor

Consumarea unor preparate pregătite cu o cantitate mare de cuişoare poate cauza iritaţii gastro-intestinale, sau afectarea sistemului nervos central. Reţetele preparate cu acest condiment trebuie evitate de persoanele care suferă de ulcere stomacale, colită ulcerativă sau diverticulită.
Consumul de cuişoare trebuie evitat în timpul sarcinii. Cuişoarele pot fi consumate atunci când sunt adăugate sub formă de condiment în diferite preparate, nu trebuie consumat în doze medicinale de către femeile însărcinate sau care alăptează, deoarece nu sunt date suficiente referitoare la siguranţa folosirii în doze mari.
Uleiul de cuişoare este foarte puternic şi trebuie folosit cu precauţie deoarece poate irita pielea. Uleiul trebuie evitat în sarcină, chiar şi pentru uz extern.
Nu folosiţi uleiul esenţial de cuisoare pentru baie, deoarece poate irita membranele mucoaselor.
Nu este indicată administrarea internă a uleiului de cuişoare la copii, deoarece poate provoca reacţii adverse se vere precum convulsii, afectarea ficatului, dezechilibru de lichide.
Tulburări de coagulare: Eugenolul conţinut de cuişoare încetineşte coagularea sângelui. De aceea, cuişoarele trebuie consumate cu precauţie de către persoanele cu deficienţe de coagulare.
In chirurgie: Deoarece cuişoarele pot încetini coagularea sângelui, el nu mai trebuie consumate cu cel puţin două săptămâni înainte de o intervenţie chirurgicală.

Sursa: http://www.frunza-verde.ro

Categories: Medicamente naturiste

Ceaiul de sunatoare

Ceaiul de sunatoare

Sunătoarea este una dintre cele mai cunoscute plante folosite în fitoterapia din întreaga lume.ceai de sunatoare
În Grecia antică era folosit în lupta cu , la curăţarea rănilor şi la tratarea arsurilor superficiale. În zilele noastre oamenii de ştiinţă au descoperit că sunătoarea are chiar si proprietăţi antivirale şi antibacteriene.
Reputatia sunatoarei ca medicament este, in momentul acesta, probabil cea mai solida, ea fiind cea mai bine documentata din punct de vedere stiintific, dintre toate plantele medicinale.
De asemenea, se pare că are un rol în normalizarea nivelului de . De aceea este cunoscută ca antidepresiv. Depresia şi unele dureri de cap sunt datorate de dezechilibre ale concentraţiilor de serotonina, dezechilibre ce pot fi reparate cu succes cu de .
Una din componentele active este hiperforina, care este eficace în tratamentul alcoolismului cu toate că doza optima si siguranţa în acest caz nu au fost studiate in profunzime. Acest component are şi proprietăţi antibacteriene împotriva bacteriilor gram-negative.
Folosirea sa ca remediu topic în tratarea rănilor infectate, arsurilor şi durerilor musculare se datoreaza efectelor sale antibacteriene şi antiinflamatoare.
Un condus de o echipă de la Undivesidad Complutence de Madrid, sugerează că sunătoarea conţine compuşi activi cu acţiune antioxidantă care pot ajuta la reducerea degenerării neuronale cauzată de boala .
Este folosit şi pentru tratarea gastritelor şi ulcerelor gastrice.

Ceaiul de sunătoare – campion în lupta cu depresia

Într-o lume în care evenimentele se desfăşoară într-un ritm ameţitor, într-o economie care pare să ne pună tot mai mult la încercare, în care facem faţă tot mai greu provocărilor financiare, profesionale, emoţionale, din ce în ce mai mulţi oameni suferă de .
Studii recente au arătat că sunătoare poate fi la fel de eficace ca şi medicamentele antidepresive, dar cu mult mai puţite efecte adverse.

O editie recenta a British Medical Journal conţine o analiză a 25 de studii care sugerează că sunătoarea (Hypericum perforatum) este mai eficace decat orice alte medicamente antidepresive insa fără reacţii adverse cum ar fi durerile de cap sau vărsăturile. Dr. Cynthia Mulrow, unul din autorii studiului, afirmă că aceste rezultate nu sunt surprinzătoare. „Multe din cele mai cunoscute medicamente au la bază substanţe extrase din plante.” Cercetarile asupra substantelor active din sunatoare sunt grabite si de faptul ca in acest moment depresia afecteaza deja 10% din populatia Europei, fiind si una din principalele cauze de suicid iar in viitor oamenii de stiinta apreciaza ca modul precipitat de viata al omului modern va face ca peste 40% din populatia lumii sa sufere de diferite forme de depresie.

Cercetătorii din Europa studiază această plantă de câteva decenii. Ea este disponibilă sub formă de , sau ceaiuri.

Sunătoarea conţine hipericina care inhibă monoamină oxidaza, cea care este răspunzătoare din punct de vedere chimic de declanşarea depresiei. Se pare că hipericina nu acţionează singură. Ca multe alte plante, sunătoarea conţine un complex de componente care au rol antidepresiv. La pacienţii care suferă de depresie, în urma tratamentului cu sunătoare s-a observat o diminuare a stărilor depresive, mai multă poftă de viaţă, încredere în sine şi restabilirea unui program normal de somn.

Foarte interesant este un studiu clinic care a demonstrat eficacitatea extractului de sunătoare comparativ cu antidepresive ca maprotilin clorhidrat şi imipramina.

Într-un studiu clinic pe 135 de pacienţi cu depresie care au primit fie extract de sunătoare (900 mg/zi) sau imipramină (75 mg/zi) timp de 6 săptămâni s-au observat următoarele:
– Pe scara Hamilton de evaluare a depresiei s-a observat o îmbunătăţire cu 56% în grupul care a fost trata cu sunătoare faţă de 45% în grupul care a fost tratat cu imipramidă. Diferenţele pe scala CGI sau Zerssen au fost puţin mai mari pentru sunătoare dar nu au fost semnificative din punct de vedere statistic. Reacţiile adverse au apărut la 16% dintre pacienţii trataţi cu imipramidă şi la doar la 12% dintre pacienţii trataţi cu sunătoare.

Ceai de sunatoare – Mod de administrare

Ceaiul de sunătoare se prepară prin adăugarea a două liguri de flori la o cească de apă fierbinte. Acest ceai se bea de trei ori pe zi, timp de 6 săptămâni, apoi se face o pauză de două săptămâni. Puteţi să beţi ceaiul îndulcit cu , pentru a diminua gustul amar.

Ceaiul de sunatoare ajuta si in tratarea bolilor digestive si hepatice, calmeaza iritatiile si vindeca arsurile pielii. Iata care sunt beneficiile ceaiului de sunatoare de care ar trebui sa te bucuri si tu imediat.

Ceaiul de sunatoare stimuleaza secretia bilei

Ceaiul de sunatoare, alaturi de tinctura din aceeasi planta, este deosebit de benefic si in cazul afectiunilor biliare. El se administreaza sub forma de infuzie (doua lingurite de sunatoare la o cana de apa clocotita). Lasa amestecul la infuzat timp de cinci minute si bea apoi de trei ori pe zi, chiar inainte de mese. In plus, consumul de ceai de sunatoare te ajuta si in reglarea circulatiei sangelui.

Cu ceai de sunatoare scapi de insomnie si de stres

Probleme in relatie, la facultate sau la locul de munca? Uita de perioadele stresante cu ajutorul unei cure cu ceai de sunatoare. Bea o cana de ceai seara, inainte de culcare si vei reusi sa scapi de insomnia care nu iti da pace. Serotonina din ceai te va scapa de stres si vei putea sa te odihnesti cum trebuie. In plus, sunatoarea te ajuta in perioadele dificile, cum sunt examenele, favorizand performantele intelectuale. Ai grija sa incepi cura cu cel putin o luna inainte de eveniment.

Ceaiul de sunatoare iti poate face mai usoara tranzitia intr-un nou mediu sau te poate ajuta in cazul schimbarilor de anotimp. La fel te ajuta si in cazul dezechilibrelor hormonale cauzate de menopauza.

Te scapa de durerile de burta si ajuta tranzitul intestinal

Ceaiul de sunatoare ajuta ficatul sa elimine toxinele din corp si stimuleaza tranzitul intestinal. Daca ai dureri de burta ia o lingura pe stomacul gol, dimineata si seara. Pentru tratament de lunga durata bea zilnic, timp de cel putin o luna, o ceasca calda de ceai de sunatoare.

Ceaiul de sunatoare previne boala Parkinson

Boala Parkinson este cauzata, printre altele, de o disfunctie a dopaminei. Ceaiul de sunatoare ajuta la stimularea nivelului de dopamina, iar activitatea antioxidanta trateaza degenerarea neuronala. Consuma si tu zilnic o cana de ceai de sunatoare si vei preveni astfel posibilitatea aparitiei acestei boli.

Ceaiul de sunatoare – Modul de preparare
Se prepara dintr-o lingurita de sunatoare maruntita peste care se adauga o cana de 200ml apa clocotita apoi se acopera vasul, si peste 15-20 min se strecoara amestecul. Se beau astfel 2-3 cani pe zi neindulcit pentru tratarea diskineziei biliara (fiere lenesa, enterocolite cronice).
La persoanele care prezinta tendinta de a retine apa in organism, infuzia se prepara dupa acelasi procedeu, insa folosind doar o lingura de planta maruntita la o cana de apa clocotita, si se va bea o lingura de ceai dupa fiecare masa.
Tot cu acest procedeu de preparare, insa cu consumul a doua-trei cani pe zi, se recomanda si la tratarea de hiperacide, gastric, hepatite, hepatite cronice evolutive, colite cronice, colecistite.
Infuzie de ceai de sunatoare impotriva gastritei:
Se prepara din 1-2 linguri de planta uscata, maruntita, la o cana (200 ml) cu apa clocotita.
Infuzie cu ceai de sunatoare impotriva problemelor dentare:
Se face o infuzie din doua linguri de sunatoare uscata si maruntita la o cana de apa clocotita.
Infuzie impotriva ranilor si nevralgiilor:
Se face o infuzie din 30 grame sunatoare la un litru de apa clocotita.

Precauţii!

Se recomandă ca persoanele cu ten deschis să evite expunerea la sau alte surse de radiaţii ultraviolete în timpul tratamentului cu sunătoare, deoarece poate cauza fotosensibilitate. De asemenea, trebuie evitate băuturile alcoolice. Nu luaţi ceai de sunatoare împreună cu: tirozina, narcotice, amfetamine sau antiinflamatoare nesteroidiene, loperamida, digoxina, contraceptive orale, medicamente pentru astm sau medicamente antihipertensive. Tratamentul cu sunătoare nu trebuie să fie luat în paralel cu medicamentele antidepresive. Este interzisă folosirea sa în timpul sarcinii şi alăptării.

Sursa: http://www.frunza-verde.ro

Categories: Medicamente naturiste

Consilier pentru dezvoltare personala, abilitati in procesul de consiliere

Consilierul pentru dezvoltare personală este un specialist care lucrează cu persoane sănătoase din punct de vedere psihic, care au nevoie să exploreze sau să depăşească diverse stări sau situaţii cu care se confruntă în evoluţia personală şi profesională, valorificând şi dezvoltând resursele şi potenţialul propriu.
Intervenţia specializată a consilierului pentru dezvoltare personală constă în însoțirea, susținerea si încurajarea interlocutorilor, prin intermediul unor tehnici si instrumente specifice, in vederea sondării si relevării propriilor capacitați si resurse si a conștientizării punctelor critice din existenţa proprie si a posibilităților de depășire a situațiilor neconvenabile într-o manieră particularizată si non-directivă.
Consilierul pentru dezvoltare personala nu își etichetează clienții, nu face judecați de valoare, nu le oferă sfaturi, opțiuni sau soluții, ci își susține clienții, cu ajutorul instrumentelor si tehnicilor specifice, astfel încât clienții descoperă ce anume se întâmpla si cum anume pot să schimbe situația.
Prin consiliere sunt abordate emoţiile, cogniţiile (gândurile) şi comportamentele care împiedică dezvoltarea şi adaptarea optimă a persoanei la cerinţele cu care se confruntă.
Atitudinile şi abilităţile consilierului reprezintă aspectele de bază în consiliere. Toate intervenţiile făcute de consilier vor fi filtrate prin prisma atitudinii pe care o are consilierul faţă de client şi a abilităţilor de comunicare şi ascultare cu acesta. O atitudine adecvată pentru consiliere reflectă acceptarea necondiţionată a clientului, empatia, congruenţa şi colaborarea.
Atitudinile şi abilităţile de consiliere au un rol important în construirea şi menţinerea unei relaţii terapeutice eficiente.

Abilități de bază în consiliere
În interacţiunea cu clientul, consilierul de dezvoltare personală este necesar să îşi dezvolte şi să stăpânească abilităţi de ascultare şi comunicare.
Abilităţile cele mai importante de ascultare şi comunicare cu clientul sunt: ascultarea activă, observarea, focalizarea, confruntarea şi furnizarea de informaţii.
1. ASCULTAREA ACTIVĂ
Ascultarea activă se realizează prin adaptarea comportamentului consilierului la limbajul verbal şi nonverbal al clientului, folosirea răspunsului minimal, reflectarea sentimentelor, parafrazarea, sumarizarea şi adresarea întrebărilor.

a) Adaptarea comportamentului consilierului la limbajul verbal şi nonverbal al clientului
Un mod eficient de îmbunătăţire al relaţiei terapeutice este adaptarea comportamentului nostru la comportamentul verbal şi nonverbal al clientului. Prin aceasta, clientul primeşte mesajul că este ascultat.
A doua modalitate, se referă la adaptarea tonului vocii şi a ritmului de vorbire al consilierului la cel al clientului. Vocea noastră este un instrument care comunică sentimentele pe care le avem faţă de o persoană. De exemplu, dacă un client vorbeşte încet sau foarte repede terapeutul poate să încerce să-i răspundă în aceeaşi manieră. Sesizarea acestui aspect ne ajută să evităm să întrerupem clientul atunci când ne spune ceva.
O altă modalitate de îmbunătăţire a relaţiei cu clientul se referă la ponderarea contactului vizual în funcţie de starea de confort a clientului; de exemplu, dacă acesta se simte incomodat de o privire prea insistenta, terapeutul trebuie să-şi readapteze privirea. Modificările bruşte ale contactului vizual sau ale comportamentului nonverbal al clientului atunci când ne povesteşte ceva, pot fi un semn că subiectul despre care vorbeşte este unul dificil pentru el.
În consecinţă, folosind aceste modalităţi, consilierul va transmite clientului că îl ascultă, iar astfel clientul se va simţi pregătit să răspundă la întrebările consilierului.

b) Folosirea răspunsului minimal şi a încurajării
Apare automat în conversaţia noastră atunci când ascultăm, sub formă nonverbală (a da din cap, aha), dar şi verbală (înţeleg, ştiu ce vrei să spui). Ele indică vorbitorului că persoana cu care discută este atentă
Dacă clientul ne povesteşte ceva – „Este groaznic ! Şeful strigă la mine, clienţii sunt nemulţumiţi. Mă simt ca într-o cuşcă”- şi se opreşte aici, consilierul îl poate încuraja să continue prin simpla repetare a ultimelor cuvinte „ca într-o cuşcă ?” aşteptând o detaliere din partea clientului.

c) Reflectarea
Reflectarea are rolul de a explicita şi clarifica emoţiile cu care se confruntă clientul la un moment dat. Exista două tipuri de reflectare: reflectarea conţinutului care de multe ori este numită şi parafrazare şi reflectarea sentimentelor. Ele pot fi folosite şi împreună.
Reflectarea este exprimarea intelegerii de catre consilier atat a continutului informational, cat si a starii emotionale transmise de client. Uneori este mai relevanta reflectarea emotiilor decat a continutului ; scopul fundamental al reflectarii este mai ales cel de validare a trairilor emotionale a clientilor.
Poate fi considerata sinonima cu raspunsul la partea afectiva a mesajului. Scopul reflectarii consta in:
• a incuraja clientul sa exprime cat mai multe dintre sentimentele sale;
• a sprijini clientul in a experimenta stari emotionale intense;
• a ajuta clientul sa devina constient de sentimentele care l-ar putea domina.
Reflectarea este una din abilităţile cheie în consiliere, deoarece îl face pe client să devină conştient de ceea ce simte şi îl încurajează să se confrunte cu problemele emotionale şi nicidecum să le evite. Înainte de a face orice intervenţie, e important să recunoaştem sentimentele cu care se confruntă clientul şi să le validăm. În mod frecvent, unii clienţi evită să-şi exploreze sentimentele, deoarece vor să evite durerea asociată cu emoţiile puternice cum ar fi tristeţea, disperarea, furiea sau anxietatea. Confruntarea cu sentimentele lor le permite clienţilor abordarea eficientă a problemelor şi apoi posibilitatea să ia decizii mai bune. De exemplu, dacă terapeutul îi spune clientului “eşti foarte trist”, îl va determina pe client să se focalizeze pe durerea sa. Experienţierea emoţiilor este adesea dureroasă, dar are funcţie cathartică şi este indicat să intervină în acest sens în procesul de consiliere.
Câteodată clienţii spun direct ceea ce simt („sunt furios pe fratele meu”). Pentru persoanele care vorbesc mai puţin despre sentimentele lor, consilierul poate adresa o întrebare închisă pentru a clarifica ceea ce simte clientul “Eşti cumva furioasă pe tatăl tău?”. De asemenea, consilierul îşi poate da seama de emoţiile pe care le trăieşte clientul şi din comportamentul lui nonverbal.
Scopurile reflectarii:
• Sa verifice intelegerea celor relatate de interlocutor;
• Sa ii comunice interlocutorului intelegerea si acceptarea neconditionata;
• Sa stabilească o relație bazata pe încredere.

d) Parafrazarea
Parafrazarea presupune reformularea celor spuse de client atunci când consilierul doreşte să se asigure că a înţeles bine ceea ce clientul îi transmite.

e) Sumarizarea
Consilierul sumarizează din când în când informaţia furnizată de catre client. Sumarizarea are mai multe roluri:
• clarificare: câteodată clienţii devin confuzi în legătură cu detaliile povestirii lor. În acest caz, sumarizarea clarifică afirmaţiile lor şi organizează informaţia, astfel încât clienţii să dobândească o imagine mai clară şi să aibă posibilitatea de a găsi soluţii la problemele lor.
• fixare: sumarizarea este utilă când consilierul doreşte să încheie sau să înceapă şedinţa, sau concluzionează şi se face trecerea spre o altă temă, permiţându-i astfel clientului să fixeze mai bine lucrurile discutate.

f) Formularea întrebărilor
Întrebările ne ajută să aflăm informaţii despre problema cu care se confruntă clientul (“Poţi să-mi descrii ultima ceartă pe care ai avut-o cu tatăl tău?”), sau să clarificăm unele aspecte din ceea ce ne spune (Clientul: George mă enervează tot timpul!,Consilier: Poţi să-mi spui mai multe despre ceea ce face George şi te enervează ?”)
Există două tipuri de întrebări: întrebări deschise şi închise.
Întrebările închise sunt acele întrebări care generează răspunsuri specifice, în termeni de da sau nu, sau răspunsuri care oferă foarte puţine informaţii cum ar: “Ai venit aici cu masina…? Câţi ani ai? Îţi place la job”.
Aceste întrebări se folosesc atunci când dorim să obţinem unele informaţii concrete sau atunci când clientul are dificultăţi în a se exprima.
Utilizarea întrebărilor închise poate duce la următoarele probleme:
• clientul poate da un răspuns scurt fără a-l mai dezvolta
• clientul se poate simţi limitat în a răspunde la întrebări într-o manieră semnificativă
• clientul poate aştepta o altă întrebare în loc să se simtă liber să răspundă în mod deschis
De aceea, întrebările închise trebuie folosite cu grijă.
Întrebările deschise permit explorarea conţinutulului şi a emoţiilor relevante. Astfel de întrebări pot fi: “Poţi să-mi povesteşti despre familia ta?, Cum te simţi?, Ce poti să-mi spui despre jobul tau?”. Prin urmare, răspunsurile clienţilor sunt mult mai bogate din punct de vedere informaţional. Totodată, permit clientului să vorbească despre lucrurile importante pentru el şi nu despre ceea ce considera consilierul că ar fi mai important.
2. OBSERVAREA
Observarea este abilitatea de a culege informaţii relevante despre client din următoarele surse: comportament verbal, nonverbal şi identificarea incongruenţelor. Observarea discrepantei dintre cele doua componente ofera de cele mai multe ori informatii suplimentare despre persoana/situatia in cauza.
Abilitățile de observare permit o înțelegere reală a mesajului transmis, a stării afective a interlocutorului.

a) Comportamentul verbal
Clienţii au tendinţa de a repeta şi a pune accentul pe cuvintele care exprimă lucruri importante pentru ei, prin urmare este important să identificăm care sunt acestea.

b) Comportamentul nonverbal
Comportamentul nonverbal se referă la contactul vizual, expresia feţei, postura, mişcările corporale şi tonalitatea vocii. Putem observa o modificare a posturii clientului în sensul luării unei poziţii închise (braţe şi picioare încrucişate) atuncicând se simte inconfortabil sau nu doreşte să vorbească despre un subiect, şi alternarea rapidă a contactului vizual sau ezitarea în vorbire atunci când se simte confuz. Expresia facială reflectă ceea ce simte clientul la un moment dat. În acest sens, putem observa încleştări ale feţei, dilatări ale pupilei când clientul este interesat de ceva, un zâmbet care nu se potriveşte într-un context, înroşiri ale feţei,modificări ale ritmului respiraţiei.

c) Identificarea incongruenţelor
Stările de confuzie, sau cele conflictuale sunt de multe ori motivul pentru care clienţii se adresează unui consilier. Observarea atentă a comportamentului verbal şi nonverbal ne poate oferi multe informaţii despre incongruenţele cu care se confruntă clientul. Discrepanţele pot fi de mai multe tipuri:
1. Discrepanţe între două comportamente nonverbale
Clientul poate vorbi despre cât de bine merge relaţia cu partenerul, zâmbind în timp ce ţine mâinile şi obrajii încleştaţi.
2. Discrepanţe între două afirmaţii
Într-o singură frază, clientul poate exprima două lucruri contradictorii: „Fiul meu este extraordinar, sunt mulţumit, dar pur şi simplu nu mă respectă!”
3. Discrepanţe între ceea ce spune şi ceea ce face clientul
Un părinte poate vorbi despre cât de mult îşi iubeşte copilul în timp ce foloseşte ca şi metodă de disciplinare pedepsa fizică.
4. Discrepanţe între o afirmaţie şi comportamentul nonverbal
Clientului îi poate spune consilierului „Nu mă deranjează să discut despre acest subiect„ în timp ce ţine mâinile încleştate şi roşeşte”.
5. Discrepanţe între modul de gândire a două persoane
Identificarea confliectelor pe care clientul le are cu alte persoane este un punct important în consiliere.
6. Discrepanţe între ceea ce îşi doreşte clientul şi o situaţie
Aceste incongruenţe se datorează modului în care clientul percepe realitatea diferit de modul în care realitatea se prezintă („Aş vrea să dau la medicină, dar tocmai am aflat că se dă examen din chimie şi mie nu-mi place chimia. N-o să reuşesc niciodată!”)
De multe ori în consiliere identificare discrepranţelor reprezintă primul pas în a-i face pe clienţi să conştientizeze problema cu care se confruntă.

3. FOCALIZAREA
Focalizarea presupune direcţionarea conversaţiei cu clientul spre aspectele pe care le considerăm importante pentru consiliere; de asemenea, ea este utilă atunci când clientul ne furnizează foarte multe informaţii despre ceea ce se întâmplă, sare de la un subiect la altul sau evită în mod sistematic să vorbească despre un subiect. Focalizarea poate fi făcută pe emoţiile clientului(“Ioana, pari supărată! Poţi să-mi spui mai multe despre ceea ce simţi acum ?”), pe problemă(“Poţi să-mi spui mai multe despre cearta pe care ai avut-o cu soţul tău?”), sau pe relaţiile cu ceilalţi (“Cum crezi că afectează pe membrii familiei demisia ta ?”).
La consilierii începători există tendinţa de a se focaliza mai mult pe fapte şi mai puţin pe emoţiile clientului; astfel la finalul şedinţei consilierul adună o mulţime de date despre problemă, dar nu şi despre modul în care problema îl afectează pe client. Totuşi, de cele mai multe ori clienţii se adresează unui terapeut datorită emoţiilor pe care le provoacă o situaţie. Prin urmare, identificarea emoţiilor clientului faţă de o situaţie este un punct cheie în consiliere.

4. CONFRUNTAREA
Confruntarea constă în identificarea discrepanţelor (discrepanţe între două comportamente nonverbale, discrepanţe între două afirmaţii, discrepanţe între ceea ce spune şi ceea ce face clientul, discrepanţe între o afirmaţie şi comportamentul nonverbal, discrepanţe între două persoane, discrepanţe între ceea ce îşi doreşte clientul şi o situaţie),conştientizarea acestora de către client şi asistarea acestuia în a găsi soluţii la problema cu care se confruntă. Ea se bazează pe ascultarea activă şi pe observarea atentă a clientului.
Confruntarea trebuie să fie făcută cu grijă, fără a judeca clientul, bazându-ne pe sumarizare, parafrazare, şi reflectarea empatică a sentimentelor.

5. FURNIZAREA DE INFORMATII
Pe parcursul şedinţelor, consilierul identifică, atitudinile, abilitățile şi cunoștințele clientului faţă de o anumită problemă. În funcţie de acurateţea lor, consilierul va oferi informații noi şi corecte, transmise într-o manieră care să permită înţelegerea acestora de către client.
În furnizarea informaţiilor este indicat să se ţină cont de următoarele recomandări:
• folosirea unui limbaj comun cu cel al clientului
• transmiterea de informaţii corecte
• explorarea împreună cu clientul a alternativelor unei probleme fără a-i oferi soluţii
• Să înveţe clientul să caute singur informaţii şi să le evalueze critic
• analizarea şi să modificarea împreună cu clientul a informațiilor incorecte deţinute de acesta
O modalitate de a furniza informaţii este folosirea afirmaţiilor, acestea fiind utile în a determina clientul să se focalizeze pe povestirea lui şi să conştientizeze emoţiile aferente acesteia. Afirmațiile pot fi folosite in mai multe moduri:
• Afirmațiile dau posibilitatea clientului să conştientizeze şi să-şi exprime o anumită emoție; de exemplu, consilierul i-ar putea spune clientului care-şi reprimă furia “când sunt furios ridic tonul”.
• Afirmaţiile dau posibilitatea consilierului să-i arate clientului că este înţeles; de exemplu, consilierul poate spune clientului care se simte ruşinat: ” Dacă aş fi fost în locul tău , m-aş fi simţit foarte rușinat.”
• Afirmaţiile îi oferă consilierului un mijloc prin care să recunoască punctele tari, resursele clientului. El poate spune: “Trebuie să fi fost foarte curajos dacă ai făcut acest lucru”
• Afirmaţiile pot fi folosite pentru a sublinia evenimentele importante dintr-o activitate;
• Afirmațiile sunt utile în a-l face pe client să conştientizeze anumite stări.

Toate aceste abilităţi pot fi amplificate şi manifestate la potenţialul lor maxim, prin conştientizarea, asumarea şi practicarea de către consilier a unor calităţi personale deosebite, cum sunt: interesul sincer pentru binele oamenilor, atitudine caldă şi comunicativă în relaţiile cu oamenii, sensibilitate la sentimentele celorlalţi, toleranţă, flexibilitate, autocontrol, creativitate, realism, simţ al umorului.

Categories: Medicamente naturiste

Amigdalina (vitamina B17) poate trata si prevenii cancerul

Cancerul şi-ar putea găsi leacul în consumarea unor alimente care conţin amigdalină, cunoscuta si sub numele de Vitamina B17. S-a observa că Vitamina B17 nu doar previne apariţia cancerului, ci chiar ajută la tratarea pacienţilor suferinzi. Cu toate acestea, industria farmaceutică, direct interesată să-şi vândă produsele, continuă să nege calităţile vindecătoare ale amigdalinei.

Un documentar realizat în urmă cu aproape 40 de ani prezintă o ipoteză uluitoare, potrivit căreia cancerul ar putea fi tratat extrem de uşor, cu ajutorul vitaminei B17. Conform dezvăluirilor prezentate în material, crunta boală, pe care nimeni şi nimic nu reuşeşte să o combată de zeci de ani, nu ar reprezenta decât „o boală a deficienţei”, ce apare la persoanele al căror organism suferă de o lipsă a amigdalinei (vitamina B17). Deşi o asemena descoperire ar duce la salvarea a milioane de vieţi anual, realizatorii filmului susţin că asociaţiile medicale şi companiile farmaceutice ţin secret acest lucru şi resping cu orice preţ promovarea acestui leac, care le-ar atrage, practic, falimentul. Pentru a dovedi această ipoteză, documentarul realizat de către americanul G. Edward Griffin, în 1974, prezintă mai multe cazuri de persoane bolnave de cancer care s-au vindecat după ce au urmat un tratament cu amigdalină, precum şi mărturii ale unor medici care au folosit această metodă pentru tratarea bolnavilor.

Companiile farmaceutice au blocat „elixirul”

Instituţiile medicale şi farmaceutice au numit filmul drept o fraudă şi o şarlatanie, dar în ciuda acestui fapt, medicii au continuat să utilizeze noul „elixir”, dovedind utilitatea medicamentului. S-a trecut imediat la intimidarea curanţilor, s-au confiscat filme şi cărţi ce promovau noul leac şi chiar au fost arestate persoanele care organizau manifestaţii publice pentru promovarea miraculosului medicament. Acest tip de tratament a fost astfel abandonat de către majoritatea medicilor. Cu toate acestea, deşi în multe locuri este considerată o metodă neconvenţională, vindecarea cancerului cu vitamina B17 este posibilă în prezent în clinici din ţări precum Marea Britanie, Germania, Mexic sau Elveţia.

Descoperire veche de 5000 de ani

Potrivit documentarului, cancerul apare la persoanele cu deficit de amigdalină (vitamina B17), fiind asemănător, din acest punct de vedere, bolilor precum scorbutul (deficit de vitamia C), sau pellagra (deficit de vitamina B3). Vitamina B17 este o vitamină mai puţin cunoscută la ora actuală, însă ea a fost descoperită cu mai bine de 5000 de ani în urmă, fiind folosită de către egipteni şi de către locuitorii Chinei Antice, care au numit-o amigdalină deoarece era extrasă din migdalele amare. Elixirurile făcute pe baza amigdalinei erau consumate în special pentru menţinerea sănătăţii, fiind cunoscute efectele detoxifiante ale acesteia. Amigdalina a fost folosită ulterior de greci şi romani în scopuri terapeutice, iar în zilele noastre, unele triburi de indieni îşi prepară diverse băuturi din sâmburi de fructe care conţin amigdalină. Ca structură chimică, vitamina B17 este o combinaţie a două molecule de glucoză, una de benzaldehidă şi una de acid cianhidric, iar în reţetele medicale amigdalina e cunoscută sub numele de nitrilozidă. Vitamina poate fi folosită şi în scop terapeutic, nu doar profilactic.

Cum poate ajuta vitamina B17

Potrivit medicilor, carenţa de vitamină B17 poate cauza depresie şi insomnie, anorexie, oboseală şi uscarea pielii. De asemenea, excesul de vitamina B17 poate duce la intoxicaţii. Astfel, se recomandă folosirea acesteia în doze optime, de 50-100 de mg pe zi în cazul copiilor, 50-200 mg pentru adulţi şi între 1 şi 2 grame zilnic în cazul bolnavilor de cancer.

În natură, vitamina B17 se găseşte în sâmburii de caise, cireşe, migdale, piersici, prune, în seminţele merelor, perelor şi gutuilor, în legume precum mazărea, fasolea, conopida, varza, broccoli, spanac, ceapă sau vinete. De asemenea, vitamina mai poate fi găsită în stare naturală în cereale, în scoarţa de mălin sau în frunze de gutui, prun, cais, cireş, vişin sau piersic.

Sâmburii de caise conţin cea mai mare cantitate de amigdalină. Doza recomandată este de doar 8-9 sâmburi pe zi, deoarece, în cantitate mai mare pot deveni toxici pentru organism. Pe de altă parte, consumul de antibiotice, alcoolul şi cafeaua, reduc foarte mult acţiunile amigdalinei în organism.

Vitamina B12 în nutriție

Date generale:

  • are cea mai mare moleculă şi singura care conţine în structură un element mineral (cobaltul, în concentraţie de 4,5%) necesar maturizării hematiilor, de aceea se mai numeşte „vitamina roşie”;
  • conţine, de asemenea, radicalul cian de unde şi denumirea de ciancobalamina;
  • cantitatea stocată poate să ajungă la 2-10 mg, suficientă pentru 3-5 ani. Vitamina B12 din surse endogene nu se absoarbe. Absorbţia şi utilizarea optimă este realizată prin asociere cu vitamina B6;

Roluri

Mecanismul de acţiune al vitaminei nu este pe deplin cunoscut. Se admite că:

  • este esentială pentru functionarea corectă a sistemului imunitar;
  • intervine în metabolismul aminoacidului metionină, colinei, neurotransmitătorilor, homocisteinei, construirii acizilor nucleici (ADN-ARN);
  • are rol important în sinteza proteinelor şi în metabolismul glucidelor şi lipidelor;
  • facilitează eliberarea acidului folic;
  • participă la formarea şi transferul grupărilor cu un carbon (radicalii metil, formil);
  • participă la sinteza factorului III – cu efecte hepatoprotectoare, de prevenire a cancerului;
  • are rol detoxifiant;
  • are rol energizant, revitalizant excelent în combinaţie cu acidul folic, stimulează creşterea şi pofta de mâncare la copii;
  • menţine starea de sănătate a sistemului nervos, scade iritabilitatea, creşte puterea de concentrare, îmbunătăţind memoria şi echilibrul psihic;
  • este coenzimă a mai multor enzime ce intervin în metabolismul aminoacizilor;
  • previne steatoza hepatică (rol lipotrop).

Dezechilibre cantitative

Deficitul de vitamină B12 la sugari se întâlneşte relativ rar în primele 3-4 luni de viaţă, întrucât rezervele antenatale sunt suficiente, iar diversificarea alimentaţiei îi acoperă necesarul. Frecvent, carenţa se poate întâlni în: aport neadecvat, absorbţie defectuoasă, boli digestive, carenţe minerale, în hipotiroidism, enterocolite cronice, celiachie, după terapie îndelungată cu tuberculostatice, în consum exagerat de antibiotice. Carenţa de vitamină B12 afectează în principal ţesuturile în care au loc multiplicări celulare rapide: măduva hematoformatoare, sistemul nervos, cât şi mucoasa tubului digestiv.

Megadoze (500 mg) de vitamina C dezvoltă reacţii adverse faţă de absorbţia, dar şi faţă de biodisponibilitatea vitaminei B12. Sunt consemnate date care confirmă faptul că persoanele care consumă cronic 1 g vitamina C/masă dezvoltă un sindrom carenţial B12.

Raţia

Doza zilnică recomandată este de 3 mg, însă se consideră că o doză de 5-15 mg/zi ar fi mai potrivită. Raţia trebuie suplimentată în unele cazuri, cum ar fi:

– regim vegetarian (fără ouă şi produse lactate);

– tulburări de secreţie gastrică, tratamente alcalinizante;

– alcoolism;

– marii consumatori de proteine;

– vârstnicii;

– femeile, înainte şi în timpul menstruaţiei.

Acizii şi substanţele alcaline, apa, lumina soarelui, alcoolul, estrogenii, somniferele se constituie în inamici ai vitaminei B12.

Surse

Vitamina B12 nu este sintetizată de vegetale cu excepţia câtorva mucegaiuri. Sursele exogene sunt reprezentate prioritar prin alimente naturale de origine animală, iar sursele endogene sunt reprezentate de sintezele intestinale (unele bacterii din intestin o sintetizează). În cadrul surselor exogene trebuie menţionat şi faptul, foarte important, că vitamina se obţine ca subprodus în fabricile de antibiotice.

Este conţinută în ficat, rinichi, carne de vită, porc, gălbenuş, brânză, lapte, peşte, alge marine, drojdie. Algele conţin ciancobalamina, metilcobalamina şi hidroxi-cobalamină în cantitate mai mare decât carnea de vită şi peşte.

Alimentele care conţin o cantitate mare de vitamină B12 sunt:

spirulina (160 mg%), ficatul de raţă (68 mg%), ficatul de găină (37 mg%), lebărvurştii 23 (mg%), stridiile (18 mg%), heringii (13 mg%), scrumbia (9 mg%), sardelele (8 mg%), păstrăvul (7 mg%), gălbenuşul (3 mg%), ţiparul (3 mg%), carnea (2 mg%), carnea de pasăre (1 mg%), laptele (0,3 mg%).

Spirulina conţine de 25 ori mai multă vitamina B12 (160 µcg/100g) decât ficatul de vită (6.5 mcg/100 g)

Opinii ale specialiştilor

Vitamina B12 constituie un subiect de mare interes pentru cei care au adoptat sau intenţionează să adopte un regim strict vegetarian. Mulţi sunt convinşi că excluderea din alimentaţie a tuturor produselor alimentare de origine animală nu prezintă niciun risc şi că o astfel de alimentaţie asigură toate substanţele nutritive necesare organismului. Unul dintre argumentele invocate în sprijinul acestei idei este de natură ideologică, şi anume că dieta originară a strămoşilor noştri era, conform relatării biblice, o dietă strict vegetariană. Raţionamentul este evident: dieta stabilită de Dumnezeu trebuie să fi fost perfectă, deci, dacă vrem să avem o alimentaţie sănătoasă nu trebuie decât să adoptăm acea dietă ideală de la început, adică dieta strict vegetariană. Şi totuşi, nutriţioniştii avertizează persoanele care nu consumă nici un fel de alimente de origine animală asupra riscului apariţiei carenţei de vitamina B12.

Cum este afectata vitamina B12 prin gatire sau depozitare?

Vitamina B12 se păstrează foarte bine în produsele de origine animală, chiar și când acestea au trecut prin procesul de gătire. De exemplu, aproximativ 70% din vitamina B12 prezentă în carnea de vită se menține chiar și după ce aceasta a fost fiartă timp de 45 de minute la 175º Celsius. În mod similar, aproximativ 70% din vitamina B12 este înca prezența în laptele de vacă după ce se fierbe 2-5 minute. Modul în care se menține vitamina B12 în alimentele pe bază de plante nu a fost încă suficient cercetat.

Afectiunile stomacului pot contribui la deficitul de vitamina B12. Iritatiile si inflamatiile stomacului pot impiedica celulele de la nivelul stomacului sa functioneze corect. Cand functioneaza in mod necorespunzator, celulele ar putea sa nu mai produca o substanta necesara pentru absorbtia vitaminei B12; numita factor intrinsec (FI). Fara FI, B12 nu poate fi absorbit din tractul gastro-intestinal in celulele corpului.

O alta problema este lipsa de acizi in stomac (o afectiune numita numita hipochlorhidria) care intervine in modul de absorbtie a vitaminei B12 deoarece in mare parte B12 este atasat la proteinele din alimente iar acizii din stomac sunt necesari pentru a elibera B12 din aceste proteine. Abuzul de medicamente folosite pentru a controla aciditatea gastrica si ulcerele gastrice poate cauza infectarea cu bacteria Helicobacter pilori.

B12 si dieta vegetariana

Continutul de vitamina B12 din legume variaza in mare masura in functie de distributia microorganismelor in mediul inconjurator. Plantele nu sunt capabile sa produca vitamina B12 iar cantitatea disponibila din acestea este strict dependenta de solul in care sunt cultivate si de microorganismele de la nivelul radacinii (bacterii, mucegaiuri si ciuperci) care sa produca propriu-zis vitamina. Capacitatea unei diete vegetariene de a asigura necesarul de vitamina B12 pentru organismul nostru este foarte controversata. In general alimentele de origine animala sunt cele recomandate pentru a fi siguri ca obtinem tot necesarul de vitamina B12.

Categorii de medicamente care pot diminua capacitatea organismului de absorbtie a vitaminei B12: antibiotice, medicamente impotriva cancerului, anticonvulsivante, medicamente anti-guta, antihipertensive, antiParkinson, antipsihotice sau anticonceptionalele.

Interactiunea cu alte vitamine

Este demonstrat ca deficitul de vitamina B6 din organism afecteaza absorbtia de vitamina B12. Conversia vitaminei B12 din forma non-activa in forma sa biologic activa necesita prezenta de vitamina E. Persoanele care au un deficit de vitamina E au foarte probabil si deficit de vitamina B12. Dozele mari de vitamina C nu compromit functiile vitaminei B12. Un aport excesiv de acid folic poate masca deficientele de B-12, iar persoanele cu risc de deficit de vitamina B12 care iau si suplimente de acid folic ar trebui sa se consulte cu medicul specialist. Vitamina B12 este cel mai frecvent intalnita in suplimentele de vitamine sub forma de cianocobalamina. Aceasta forma de vitamina este gasita doar in laborator.

Analiza Biochimică a Vitaminei B12

Cobalamina este formata dintr-un tetrapirol plan cu un atom de cobalt central, o grupare nucleotidica (5,6-dimetilbenzimidazol) sub nivelul planului si o parte prostetica deasupra planului.

In functie de gruparea prostetica se identifica mai multe forme de cobalamina: metilcobalamina, care predomina in plasma si in citoplasma, adenozilcobalamina, care predomina intramitocondrial, si ciancobalamina, care este un preparat farmacologic stabil care trebuie convertit in alte forme pentru a fi activ metabolic.

Pentru a fi activa cobalamina trebuie redusa din starea naturala oxidata (Co3+ sau Co2+). Cobalamina redusa (Co+) are doua roluri cunoscute la om: transformarea metilmalonat CoA in succinil CoA (ca parte a oxidarii acizilor grasi), reactie catalizata de metilmalonil CoA mutaza – dependenta de cobalamina si metilarea homocisteinei la metionina, reactie catalizata de metionin sintetaza si care necesita prezenta de metiltetrahidrofolat, metilcobalamina servind drept cofactor.

Deficienta cobalaminei determina acumularea de metilmalonil CoA, homocisteina si metiltetrahidrofolat, cu scaderea formei active, tetrahidrofolatul, ducand la alterarea sintezei ADN, rezultatul final fiind oprirea in diferite stadii ale interfazei a precursorilor hematopoietici. Consecinta este aparitia anemiei megaloblastice care se poate asocia cu leziuni ireversibile ale SNC (prin deficit de metilare a proteinelor SNC).

Cobalamina este eliberata de proteinele de legare din alimente de catre pepsina la pH-ul acid din stomac, se leaga de transcobalamina (TC) I salivara; in duoden cobalamina este eliberata sub actiunea proteazelor pancreatice si se leaga de factorul intrinsec (FI) (inclusiv cobalamina excretata biliar) produs de celulele parietale gastrice. Complexul cobalamina-FI este endocitat la nivelul celulelor ileale prin intermediul cubilinei si megalinei, apoi este splitat si cobalamina se leaga de TC II (sintetizata in ficat), acest complex parasind bazolateral celulele ileale si intrand in circulatie la cateva ore dupa ingestie. O parte din cobalamina este internalizata la nivelul ficatului prin intermediul receptorilor pentru TC II, iar clearance-ul continua in circulatia sistemica, mai ales la nivelul rinichiului, cu un timp de injumatatire de 90 minute. ~70 % din cobalamina plasmatica este legata de TC I (produsa de leucocite), acest complex nefiind preluat de tesuturi (timp de injumatatire 9-10 zile). Continutul total de cobalamina al organismului este de 2.5 mg la adult, in timp ce pierderile zilnice (biliare si urinare) sunt de numai 1 microgram

Deficitul alimentar de vitamina B12 este extrem de rar, exceptand vegetarianismul strict, copiii nascuti din mame cu deficienta sau in cazul dietei restrictive din fenilcetonurie. Absorbtia intestinala insuficienta reprezinta principala cauza de deficit de vitamina B12.

Recomandari pentru determinarea vitaminei B12 serice:

– anemie megaloblastica;

– gastrita atrofica cronica;

– gastrectomie;

– boli ale ileonului terminal (boala Crohn, limfom, rezectie etc.);

– alcoolism cronic;

– dieta vegetariana prelungita (ani);

– ingestia prelungita (ani) de inhibitori ai pompei de protoni/blocanti de receptori H2;

– pacienti cu SIDA.

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate), inaintea unei eventuale injectii cu vitamina B12, efectuarii testului Schilling sau administrarii de radionuclizi.

Metoda

Se foloseste metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Pentru cadre medicale:

Specimen recoltat – sange venos.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare.

Volum proba – minim 0.5 ml ser.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 2 zile la 2-8° C ; 2 luni la -20° C ; se congeleaza numai o data, se protejeaza de lumina.

Limite si interferente

Conditii fiziologice si patologice:

False scaderi (fara semne de deficienta):

– sarcina (trimestrele II-III): niveluri pana la <100 ng/L, se normalizeaza la cateva zile dupa nastere.

– deficit de folati: valorile se normalizeaza dupa tratamentul cu folati; trebuie diferentiata de deficitul combinat al ambelor vitamine;

– infectie HIV, mielom multiplu, scleroza multipla.

Fals normala:

– exista un numar de pacienti varstnici cu semne si simptome clare de deficienta, dar cu niveluri normale de cobalamina serica (250-350 ng/L) din motive necunoscute;

– asocierea leucemiei mieloide cronice cu anemie pernicioasa;

Interferente medicamentoase:

Cresteri:

– cloralhidrat, omeprazol.

Scaderi:

– anticonvulsivante, acid ascorbic, colestiramina, clorpromazina, colchicina, metformin, neomicina, octreotid, contraceptive orale, ranitidina, rifampicina.

Interferente analitice:

Daca pacientul se afla in tratament cu biotina > 5 mg/zi, recoltarea de sange pentru determinarea vitaminei B12 se va face la cel putin 8 ore de la ultima administrare. In cazuri izolate, prezenta in titruri mari de anticorpi antiantistreptavidina sau antiruteniu poate cauza interferente, iar rezultatele obtinute sunt neconcludente.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close