Categorie: Blog

Purificarea şi programarea cristalelor

No Comments

Cristalele sunt cunoscute ca prietene ale sufletului.

Cristalele, pietrele semipretioase aduna energia stagnanta sau negativa, de aceea ele au nevoie de purificare.

Daca cristalele sunt scufundate in apa sarata ele se purifica dar nu este recomandata pentru ca poate afecta diferitele tipuri de cristale, atat fizic cat si energetic. Se recomanda folosirea acestei metode doar in cazuri grave.

O alta metoda este aceea de a ingropa cristalul in pamant pentru deprogramare. Atunci cand simtiti ca acesta este extrem de negativ, el poate fi ingropat in pamant pentru un intreg ciclu lunar.
Lasand peste noapte – sau mai mult – cristalele in sare marina uscata, obtinem o alta purificare, mai dura insa. Sarea poate ataca cristalele, multe dintre acestea fiind solubile in apa sau potential sensibile la actiunea apei. O parte dintre acestea sunt Halitul (sarea), Sylvitul, Selenitul Trandafirul Desertului, toate tipurile de Selenit, Gipsul Angelite, Azuritul si Talcul. Calcitul se poate dizolva in apa, iar Alabastrul sau Sulful se dizolva in apa sarata.
Dar sa nu uitam ca mintea poate sa amplifice energia primita si, cateodata, energiile pozitive cu vibratii inalte pot provoca o stare de disconfort, atunci cand nu sunteti pregatiti sa le primiti. Unele persoane refuza sa recunoasca faptul ca pietrele (care le apartin) au fost purificate, negatia lor fiind uneori in masura sa intoarca energiile nedorite la cristalele purificate.

Mantra este jumătate rugăciune, jumătate comandă. Putem  avea o mantră specială pentru curăţarea cristalelor, sau putem adapta una  tradiţională. Cele tradiţionale sunt preluate din tradiţia din care fiecare face parte. Un  creştin poate apela la unul dintre cele mai puternice versete ale Psaltirii (Ps. 50):  „Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada  mă voi albi.” Un hindus poate repeta mantra “AUM,  mani padme hum”, şi aşa mai departe. Mantra  specifică pentru curăţarea cristalelor, în literatura  de specialitate (a se vedea lucrările lui Dael  Walker) este Invocaţia Cristalină. Aceasta se  rosteşte de 3 sau 7 ori, ţinând cristalul între palme.  In acest timp simtiti, vizualizati, cum un flux de lumina intra prin crestetul capului (Chakra coroanei) si umple corpul de lumina. Cristalele le tineti intre palme, si vizualizati cum  ele se curata cu lumina:

“Invoc lumina Christului Lăuntric.

Sunt un  canal curat şi perfect.

Lumina imi este călăuza”

Cristalele se mai pot curata  astfel:  Se ţine  cristalul între palme. După o mică rugăciune, vom  cere în interiorul nostru lumină de sus, din Sursa de  lumină universală sau din inima Tatălui Ceresc, pentru  a curăţa tot ce este negativ în cristal. Această metodă are  două variante, umplerea externă şi umplerea internă, în  funcţie de lucrarea căruia îi este destinat cristalul. Metoda va fi  elaborată în lucrarea sus-amintită, însă putem să rezumăm astfel:  dacă cristalul va fi pentru uz personal, putem circula lumina prin  noi şi apoi în cristal, iar dacă va fi folosit în tratamentul cuiva, lumina  va fi direcţionată în cristal în mod direct.
Cristalele mici pot fi curatate daca sunt lasate pe un fragment mare de cristal, pe un Cuart sau pe un Ametist curatate in prealabil.

Mai puteti sa curatati  cristalele tinandu-le in palma manii stangi iar cu palma manii dreapte faceti de 40 de ori miscari (cercuri) in sensul acelor de ceasornic peste palma stanga si le puteti incarca cu miscari in  sensul invers acelor de ceasornic.

Alta tehnica de curatare a cristalelor sau pietrelor semipretioase este de a le pune intr-un bol cu sare grunjoasa timp de 7 zile. puteti sa le lasati intr-un loc unde sa aiba si lumina solara pentru a se incarca.

Pentru persoanele initiate in Reiki, cristalele se pot curata cu ajutorul simbolurilor astfel: se foloseşte la început simbolul Sei He Ki, pentru a-l purifica, se repetă de trei ori (cel puţin sau de câte ori simţiţi că este necesar). Se afirmă de trei ori: „cristalul este programat în conformitate cu programul iniţial al Dumnezeului Mamă şi Tată pentru creaţie”. Apoi se afirmă de trei ori: „cristalul va avea capacitatea să se purifice pe sine însuşi”. Apoi se foloseşte simbolul Cho Ku Rei de cel puţin trei ori, apoi se pune sigiliul cu simbolul Hon Sha Ze Sho Nen de trei ori.

Aceste tratamente va amplifica puterea cristalului.

Întâi cristalele se vor purifica de orice programe antagoniste, pentru a putea lucra armonios cu ele.

PROGRAMAREA imprimă o comandă sau o formă-gând, o idee în matricea interioară a cristalului.

PURIFICAREA sau curăţirea constă în curăţirea cristalelor de energiile nedorite acumulate în ele folosind INTENŢIA.

Se ţine cristalul cu baza în palmă, apoi se formulează în minte o intenţie apoi intenţia va fi adresată cristalului: „Vei fi deprogramat (purificat sau curăţat)!”, apoi se reprogramează cristalul folosind aceeaşi metodă a INTENŢIEI dar cu o mică diferenţă.

Cristalul se ţine cu ambele mâini, se efectuează conectarea cu cristalul spunând: „Cho Ku Rei!” şi se foloseşte simbolul „Sei He Ki!”, pentru a purifica cristalul de energiile nedorite acumulate, apoi spui „Cho Ku Rei !”. Se afirmă că cristalul este deprogramat şi curăţat de toate energiile nedorite (în unele cazuri ar putea fi nevoie să se repete această procedură de trei ori, apoi se emite această intenţie prin cel de-al treilea ochi, sau pentru cei care nu sunt obişnuiţi să-şi folosească cel de-al treilea ochi, pot transfera această intenţie prin mâini, ca şi cum ar transmite energia vindecătoare REIKI prin mâini. Se vizualizează cum comanda – INTENŢIA – curge prin mâini în cristal sau se vizualizează cum intenţia curge prin al treilea ochi şi prin mâini. Puteţi exersa pentru a vă găsi propria metodă de lucru.

După ce cristalul este curăţat de programul iniţial, trebuie reprogramat. Şi pentru reprogramare se foloseşte INTENŢIA. Unele programe sunt de comandă iar altele sunt de „subprogramare”. Cristalele se pot programa cu mai multe programe în acelaşi timp.

Primul program de comandă este: „Vei canaliza numai acele energii care conţin programul iniţial al creaţiei nealterat şi care lucrează în concordanţă cu Voinţa Divină!”. A doua parte a programului este: „Vei avea capacitatea să te autopurifica!”, urmează apoi un subprogram: „Nici o energie sau program care nu vine de la Dumnezeu si care s-a disociat de Lumină nu vei canaliza!”. Alt subprogram: „Vei începe să lucrezi atunci când EU voi spune PORNEŞTE! şi te vei opri atunci când eu voi spune STOP!”. „Afirm că nimeni nu va putea schimba programul în afară de mine…(numele)!”.

Cristalele se pot programa şi pentru altcineva, spunând numele acelei persoane.

Se pot adăuga sau şterge atâtea subprograme câte se doreşte.

Cristalele se pot programa să ajute în desfăşurarea anumitor evenimente sau să aducă în viaţă anumite energii, de exemplu acelea ale Sinelui tău Superior, prezenţa lui „EU SUNT” sau pentru a activa capacitatea de a vă canaliza energiile dimensionale înalte. Se pot programa cristalele să faciliteze orice modalitate de vindecare.

Pentru a şterge sau adăuga programe de la distanţă, trebuie să se vizualizeze cristalul asupra căruia se va lucra prin adăugarea sau ştergerea programului. Se trimite comanda mental spre cristal, urmată de simbolul Hon Sha Ze Sho Nen. Simbolul va purtea mesajul către cristal şi-l va activa.

Cristalele reprogramate se pot folosi în diverse modalităţi.

Pentru a energiza pacientul şi pentru a curăţa şi purifica aura şi meridianele, se plasează cristalele cu vârfurile orientate spre interior, spre pacient. Se poate da, în acelaşi timp, pacientului energie REIKI. Schimbând poziţia cristalelor cu vârfurile îndreptate în afara pacientului, aceasta va avea ca efect scurgerea energiilor nedorite, scăderea temperaturii (în caz de febră), eliminarea inflamaţiei… Apoi se continuă şedinţa de vindecare prin aducerea cristalelor în poziţia anterioară, cu vârfurile spre pacient pentru a reenergiza şi echilibra pacientul încă o dată.

Cu ajutorul INTENŢIEI, a cristalelor, a vindecării, să se reprogrameze mintea sau conştiinţa sau conştiinţa structurilor celulare din corp, de exemplu, sângele, poate fi reprogramat să devină un cristal viu de lumină.

Speram ca terapeuţii nostri vor alege unelte şi tehnici dintre cele mai variate  şi mai bune în lucrul lor cu cristalele si pentru evolutia lor spirituala.

Categories: Blog

Despre fiziognomie

Fiziognomia este o stiinta care studiaza aspectul exterior al individului si legatura acestuia cu lumea interioara.

Multi dintre noi am sesizat cum chipul unei persoane exprima foarte mult din personalitatea, din starile si gandurile sale. Constienti sau nu de acest aspect, el ne influenteaza contactul pe care il avem cu ceilalti. De aici si expresia „iubire la prima vedere”, caci ne indragostim de un chip care exprima de fapt caracteristicile fiintei respective. In contactul cu ceilalti chipul are un rol foarte important, in special, expresia lui.

Fruntea

Semnifica fericirea din copilarie, inteligenta, capacitatea mentala (memoria, gandirea logica, imaginatia si intuitia) si pozitia sociala. O femeie trebuie sa aiba o frunte care sa nu ocupe mai mult de o treime din intreaga fata si nu trebuie sa aiba oase vizibile. Un barbat trebuie sa aiba fruntea mai larga si lata, inalta, cu oase vizibile si care poate depasi o treime din fata. Aceasta este un indiciu ca va avea o cariera plina de succes chiar din tinerete.
Fruntea ingusta, ascutita sau tesita, cu umflaturi, riduri sau alunite este considerata nefavorabila. Semnifica o copilarie chinuita si nefericita; posibil parinti separati sau care nu se inteleg.

  • inalta si lata: inteligenta, putere de concentrare, aptitudini pentru studiu.
  • joasa si lata: inteligenta, intuitie, perseverenta, imaginatie, spontaneitate.
  • joasa si stramta: lipsa de imaginatie, superficialitate, nehotarare, incapatanare, devotament.

Ochii

Numiti si „ferestrele mintii” in cultura chineza sau „ferestrele sufletului” in cea occidentala, reprezinta cea mai importanta trasatura a fetei. Nici o alta parte a sa nu poate sa spuna mai multe despre persoanalitatea cuiva si daca ei sunt favorabili, desi nici o alta trasatura nu este, persoana respectiva va fi inteligenta si va avea noroc mai devreme sau mai tarziu.

  • mari: farmec, generozitate, sensibilitate. Persoanele cu asemenea ochi au emotii – puternice si talent artistic. Nu sunt atente insa la chestiunile financiare.
  • mici: pragmatism, spirit rational, curaj, energie, perseverenta. Sunt persoane precaute si cantaresc mult inainte de a lua decizii.
  • rotunzi: consecventa, inteligenta, tandrete, imaginatie, senzualitate.
  • apropiati: concentrare, vointa, gelozie, intuitie, tendinta de a fi rautacioase.
  • departati: instabilitate, tendinta spre infidelitate, generozitate.
  • albastri inchis: natura cinstita, fidela, ferma.
  • albastri deschis: blandete, lipsa de simt practic.
  • albastri spalaciti, tulburi: raceala sufleteasca, slabiciune.
  • caprui: amabilitate, generozitate, cochetarie.
  • verzi: lentoare, raceala sufleteasca, uneori viclenie.
  • priveste pe deasupra capului interlocutorului: om orgolios si arogant.
  • priveste in jos: persoana timida, precauta si care isi face griji din orice
  • priveste piezis, ferindu-si privirile: are ceva de ascuns, ceva pe constiinta, se simte vinovata.
  • priveste direct, drept si patrunzator: curaj, incredere in sine, constiinta curata, hotarare.
  • ochi de vulpe: sunt ascutiti, mici si curbati in jos. Semnifica viclenie, zgarcenie, lacomie, predispozitie catre relatii tensionate cu colegii.
  • ochi de maimuta: sunt stralucitori, rotunzi, usor iesiti si foarte mobili. Denota inteligenta, rapiditate, intuitie. Uneori, persoana este vicleana, manifesta lipsa de rabdare, infidelitate, tendinta spre razbunare (tipul negativ).
  • ochi de urs: sunt mati, fara stralucire si usor iesiti, pupile mici. Persoana are o inteligenta redusa, este lenesa, uneori are o indrazneala nepotrivita.
  • ochi de lup: sunt lungi, luminosi, patrunzatori, curbati la colturile exterioare. Semnifica cruzime, patima, malitiozitate, dorinta de a conduce si de a avea putere, spirit razbunator.
  • ochi de cal: sunt mari, rotunzi si usor iesiti, cu pleoape duble si margini frumos curbate. Indica sinceritate, harnicie, inteligenta, modestie.
  • ochi de vaca: sunt largi, cu pupile mari si o privire directa, clara. Persoana da dovada de harnicie, fidelitate, este de incredere, cu rabdare si uneori cu un curaj aproape de inconstienta.

Sprancenele

  • arcuite: fire altruista, sentimentala, imaginatie, amabilitate, tact
  • departate de ochi: ezitare, slabiciune, indiferenta
  • apropiate de ochi: hotarare, vointa puternica, uneori cruzime
  • imbinate: fire suspicioasa, uneori nesincera, tendinta spre necinste
  • dese, stufoase: inteligenta, autoritate
  • mai deschise la culoare decat parul sau foarte rare: slabiciune, o persoana lipsita de stralucire
  • stufoase si cu perii zbarliti in toate directiile: egoism, cruzime, tendinta spre vicii, caracter suspicios (asa numitele „sprancene ale diavolului”)
  • groase si relativ scurte: hotarare, agresivitate, curaj
  • foarte lungi, usor curbate, gratioase: sentimentalism, inteligenta, sociabilitate, caracter romantic, adesea inclinatii artistice (cunoscute ca „sprancenele salcie”)

Nasul

Mai este numit Palatul Bogatiei si Sanatatii; de asemenea reprezinta sotul/sotia. Un nas mic fata de proportiile fetei sau prea scurt indica o lipsa a energiei vitale si o atitudine pesimista in fata vietii.

  • drept: farmec, amabilitate, sensibilitate, dorinta de lux, inconstanta, superficialitate, indiferenta
  • acvilin, coroiat(„nasul de vultur”): dorinta de a conduce, ingamfare, capacitate de decizie. Persoana poate fi vicleana, inselatoare, hotarata; poate ajunge departe, pe scara sociala, in profesie, politica sau afaceri.
  • carn, cu varful in sus: persoana are o fire afectuoasa, sociabila, ambitioasa, senzuala. Este atragatoare pentru sexul opus, are mai multi prieteni sau prietene si un imbold sexual puternic.
  • mic, fin: delicatete, bunatate, dragoste de frumos
  • mare: bunatate, dragoste de viata, bogatie si familie numeroasa.
  • gros: rautate, vicii
  • cu nari inguste: suspiciune, siretenie, fire ascunsa
  • cu nari largi: spirit realist, senzualitate

Urechile

  • mari: dinamism, impulsivitate, noroc din punct de vedere material si sexual; adesea, au parte de mai multe aventuri amoroase
  • mici, cu lobii subtiri sau scurti: eleganta, imaginatie, politete, fire iubitoare; nenoroc in relatii si in viata sexuala, trebuie sa munceasca din greu pentru a obtine acelasi succes in cariera cu oamenii cu urechi cu lobi mari
  • foarte mici si rotunjite: timiditate, introvertire, multa afectivitate, slabiciune
  • ascutite: incapatanare, lipsa de flexibilitate, vioiciune, simtul umorului
  • mici si usor ascutite la varf: spirit calculat, oportunism, adesea copilarie dificila (asa zisele urechi de „soarece”)

Gura

  • mare: senzualitate, spirit ofensiv, ambitie, dinamism, pasiune
  • mica: gusturi artistice, finete, superficialitate, introvertire
  • buze carnoase: senzualitate, energie, altruism, impulsivitate
  • cu buzele stranse: orgoliu, fermitate, disciplina, spirit ursuz
  • intredeschisa: superficialitate, cochetarie, instabilitate. Persoana este o sursa de probleme pentru ca este vorbareata si are obiceiul sa barfeasca
  • buza superioara mai groasa decat cea inferioara: fire afectuoasa, posesivitate, tact, toleranta, sociabilitate
  • buza inferioara mai groasa decat cea superioara: tendinta spre critica, spirit practic, independenta, originalitate
  • buza superioara subtire: probleme financiare
  • buza inferioara subtire: inselatorie si neincredere
  • buze subtiri: hotarare, conservatorism; nu-si exprima sentimentele si emotiile. Persoanele respective au tendinta de a repezi pe toata lumea, de a se razbuna; sunt conduse de ratiune si logica

Dintii

  • regulati: farmec
  • iesiti in afara: inteligenta, spirit vioi. Persoane care isi construiesc singure norocul, deschise si care adesea pleaca departe de locul natal.
  • foarte albi: candoare sufleteasca, candoare. Indica viata lunga, relatii bune, un venit sigur, inteligenta si onoare.
  • negri, neingrijiti: vicii, indolenta, necinste. Semn de viata scurta, situatie financiara nesigura, relatii nepotrivite.
  • lati in partea de sus si ascutiti mai jos: semn de avaritie si cruzime, caracter imprevizibil; persoane carora le place carnea
  • mai lati in partea de jos: bunatate, sinceritate; persoane vegetariene
  • spatii intre dinti: persoane barfitoare, care nu pot tine un secret, risipitoare
  • strambi si dezordonati(„dintii diavolului”): o fire rautacioasa, geloasa si calculata. Persoanele pot avea probleme in relatii si cu sanatatea, probleme financiare.
  • caninii mai lungi si ascutiti(„dinti de caine”): viclenie, ghinion; nefericire in familie

Barbia

Deoarece se afla in partea inferioara a fetei, este strans legata de perioada batranetii si determina bunastarea si norocul dupa varsta de 50 de ani.

  • patrata si lata: fermitate, pragmatism, curaj, spirit agresiv sau direct. Persoana este foarte hotarata si cu o mare putere sexuala.
  • ascutita: raceala sufleteasca. Persoana nu va trece de 70 de ani, iar sfarsitul vietii va fii nefericit
  • rotunda: blandete, generozitate, tandrete, devotament, o fire cinstita, inconsecventa
  • foarte iesita in exterior: tenacitate, orgoliu, incapatanare, dorinta de putere. Persoana este lider intr-un domeniu; atinge un apogeu in cariera dupa 50 de ani; are parte de o batranete fericita, familie numeroasa.
  • cu gropita: senzualitate, intelepciune, sociabilitate, prudenta, fire agreabila
  • cu o linie perpendiculara pe mijlocul ei: o persoana lasciva, care e probabil sa aiba probleme sentimentale si in familie.

Categories: Blog

Factorii perturbatori ai sanatatii

      FACTORI CARE FAVORIZEAZA DEZECHILIBRELE  MINERALE

– Opteaza pentru alimente in stare cruda.

Cele prelucrate in exces isi pierd vitaminele si mineralele pe care corpul ar trebui sa le

primeasca zilnic. Incearca sa consumi alimente in stare naturala cat de des poti;

– Renunta la bauturile racoritoare carbogazoase.

Au un continut ridicat de fosfati care pot produce un dezechilibru al mineralelor esentiale;

– Minimalizeaza consumul de zahar, alcool si cafea.

Duc la scaderea potasiului din corp, urmat de scaderea nivelului de calciu, prin urina;

– Atentie la excesul de paine, prajituri si paste fainoase, reduc absorbtia calciului;

– Redu consumul de sare!  Folosita in exces, duce la pierderea potasiului si a calciului;

– NU fugi de soare ! Are si efecte benefice, pentru ca expunerea insuficienta la soare reduce potentialul de asimilare a calciului.

        STRESUL, OBOSEALA PRELUNGITA  SI LIPSA DE MISCARE

  • favorizeaza disfunctii in organism, inclusiv un metabolism deficitar al calciului
  1. Calciu

Lipsa de calciu este cea mai frecventa tulburare minerala a organismului si are manifestari diferite in functie de gravitatea sa. La persoanele cu o usoara lipsa de calciu apare o senzatie de amorteala sau de furnicaturi in membre (calciul raspunde de transmiterea influxurilor nervoase), contracturi musculare necontrolate (carcei), dereglari ale ciclului menstrual, osteoporoza, frecventa crescuta a cariei dentare, stari de melancolie, apatie.

In cazul lipsei severe de calciu apar insomnia, palpitatiile, vindecarea lenta a ranilor, starea de irascibilitate fara motiv aparent, starile depresive, durerile de cap intense, senzatia de lipsa de aer nemotivata; la copii apar rahitismul si tulburarile de crestere. Se constata, de asemenea, tulburari de dinamica sexuala, scaderea potentei la barbati si o inclinatie marcata spre frigiditate la femei.

Surse naturale de calciu: laptele si produsele lactate, galbenusul de ou, conopida, semintele de susan, soia, fasolea, mazarea, telina, anumite ape minerale, sardelele din conserve.

Prof. dr. Mencinicopschi ne spune care sunt cele mai importante minerale şi în ce alimente le găsim :

Calciu se absoarbe eficient în prezenţa magneziului, a vitaminei D şi K1. Alimente: busuioc, salvie, cimrişor, pătrunjel, mentă uscată, parmezan, scorţişoară, caşcaval, alge, sardine în ulei, urzici, broccoli fiert, spanac fiert, migdale, smochine uscate, păpădie crudă, fistic, gălbenuş de ou, fasole roşie fiartă, lapte degresat, curmale uscate, nuci, ou fiert.

  1. Borul

Daca in ultima vreme te-ai simtit slabita si fara energie, s-ar putea ca „vina” sa o poarte borul, mai exact lipsa lui. O concentratie echilibrata de bor in organism ajuta la producerea de energie. Daca suferi de insomnii, tot o cantitate suficienta de bor in organism te ajuta sa-ti reglezi programul de somn. Tot borul este cel care stimuleaza sinteza si metabolismul glucidelor, proteinelor si acizilor nucleici. In plus, acest mineral este antrenat si in echilibrul fosforic.

Studiile au aratat ca borul este cel care stimuleaza cantitatea de estrogen si progesteron in cazul femeilor aflate la menopauza (3 miligrame de bor pe zi au redus eliminarea prin urina a calciului, magneziului si fosforului, insa  pentru tratamentul osteoporozei este nevoie de o cantitate tripla de bor).

Un alt efect al borului este acela ca stimuleaza sistemul imunitar. In cazul barbatilor, la cei care consuma alimente prea bogate in bor (1,8 miligrame pe zi), riscul de a face cancer la prostata este cu o treime mai mare fata de cei care consuma zilnic o cantitate mai mica de bor (0,9 miligrame).

Unele studii au aratat ca organismul are nevoie, zilnic, de 1,5 miligrame de bor. Pe de alta parte, nu exista inca studii care sa indice cu precizie aportul zilnic ideal. Specialistii sustin ca o alimentatie echilibrata, care contine cinci portii de fructe si legume, este suficienta pentru nevoile organismului si asigura un aport de 1,5 pana la 3 miligrame de bor. Nicio cantitate prea mare de bor nu este recomandata – cum spuneam si mai sus, in cazul barbatilor care consuma peste 1,5 grame de bor zilnic, riscul de cancer de prostata este mult mai ridicat.

De asemenea, in cazul unor administrari de lunga durata a unor cantitati foarte mari de bor (mai mari de 10 miligrame pe zi) pot aparea stari de voma, dureri de stomac si transpiratii nocturne.

Cele mai bogate alimente in bor sunt strugurii, ciresele, merele, bananele, nucile, alunele, broccoli (in acest caz, absorbtia borului este de suta la suta), varza, soia, morcovii, fasolea, cartofii.

O cantitate suficient de mare de bor o contine si apa si, in plus, trebuie sa stii ca 89% din cantitatea de bor pe care o consumi este absorbita in organism.

 

  1. Cupru

Cuprul are un rol important in metabolizarea grasimilor si a proteinelor. Cuprul tine sub control cresterea colesterolului, fiind util in preventia bolilor cardiovasculare si arteriosclerozei.

Cuprul face parul sa straluceasca (influenteaza culoarea parului), amelioreaza crizele de artrita, are efecte terapeutice asupra bolilor de piele, cataractei, dar si a maladiilor venerice.

De asemenea, acest mineral este necesar pentru sanatatea oaselor si ia parte la formarea hemoglobinei si a celulelor rosii, deoarece faciliteaza absorbtia fierului si ajuta la oxidarea vitaminei C (impreuna cu aceasta, formeaza elastinul care se gaseste in fibrele musculare elastice ale corpului). Cuprul este indispensabil formarii tesutului conjunctiv, inclusiv a colagenului care se gaseste in piele si oase. Studiile au aratat ca fracturile osoase, malformatiile scheletului si osteoporoza sunt mai frecvente in momentul in care exista un deficit de cupru.

Pe langa proprietatile enumerate mai sus, cuprul are un rol important si in producerea enzimelor care protejeaza organismul impotriva anumitor substante toxice, precum radicalii liberi.

Practic, cuprul este cel care ajuta la transformarea fierului intr-o forma in care organismul o poate folosi. De asemenea, intra in componenta unei enzime care transporta fierul catre si dinspre tesuturi. Lipsa acestui mineral nu face decat sa duca la anemie si la acumularea fierului in tesuturi.

In plus, deficitul de cupru duce la tulburari de respiratie si oboseala.

De obicei, deficitul de cupru este mai des intalnit in cazul copiilor, in special al celor nascuti prematur.

Doza zilnica recomandata este de 2-3 miligrame zilnic pentru adulti si de 0,05 miligrame/kilogram pentru copii.

In general, printr-o alimentatie normala se asigura necesarul de cupru al organismului. Din pacate, ingerat in cantitati prea mari, acesta devine toxic.

Excesul de cupru provoaca varsaturi, insomnie, duce la caderea parului, ciclu menstrual neregulat, hipertensiune si, uneori, chiar depresie. De obicei, organismul elimina excesul de cupru � practic, ficatul excreta surplusul de cupru in bila, iar apoi este eliminat din corp prin urina sau materii fecale.

Persoanele care sunt predispuse la acumularea in exces sunt cele care au hepatita, ciroza sau boala Wilson. O alta modalitate prin care cuprul poate fi absorbit in organism este prin piele, deoarece acesta este un bun conductor termic. Este motivul pentru care bolnavilor de artrita li se recomanda purtarea unor bratari din cupru.

Din fericire, exista in multe alimente, iar cele mai bune surse sunt: fructele uscate (migdalele, nucile, alunele), graul integral, ciresele, merele, portocalele, strugurii, prunele, fasolea uscata, mazarea, crevetii si cam toate alimentele de origine marina. De asemenea, stridiile, peştii, cacaua, ficatul, rinichii, nucile de Brazilia, drojdia de bere, ceapa, sfecla rosie, prazul, napul, spanacul sunt si ele bogate in cupru.

 

  1. Seleniu

Previne formarea celulelor canceroase, incetineste procesul de imbatranire si curata organismul de substante toxice (precum mercurul, arsenicul sau cadmiul).

Practic, seleniul contribuie la mentinerea elasticitatii tesuturilor (incetineste imbatranirea, revigoreaza aspectul parului si al pielii), atenueaza simptomele menopauzei si face mai eficiente tratamentele aplicate in bolile cardiovasculare. De asemenea, are un rol important in buna functionare a ochilor (impiedica formarea cataractei).

Seleniul are si rol in cresterea fertilitatii – acesta este unul din motivele pentru care barbatii au nevoie de o cantitate mai mare de seleniu (aproape jumatate din intreaga cantitate de seleniu din organismul barbatilor este concentrata in testicule si, odata cu sperma, se pierde si o cantitate importanta de seleniu).

De asemenea, seleniul ajuta si la absorbtia si sporirea eficientei vitaminei E, un alt antioxidant. Ceea ce inseamna ca, atunci cand cei doi antioxidanti sunt administrati impreuna, acestia sunt mai eficienti decat daca sunt administrati separat, chiar daca in cantitate egala.

O femeie are nevoie de aproximativ 50 de micrograme de seleniu (pentru femeile insarcinate si cele care alapteaza, cantitatea de seleniu este mai mare, de 65, respectiv 75 de micrograme), in timp ce pentru un barbat cantitatea necesara este de 70-100 de micrograme.

Incearca sa nu iei suplimente de seleniu fara recomandarea medicului. Risti ca efectul sa fie contrar celui scontat: in cantitate prea mare, peste 400 micrograme/zi, timp indelungat, are efecte toxice asupra organismului si poate duce, in cazuri extreme, la tulburari respiratorii sau de vedere si chiar la paralizia muschilor.

Cum iti dai seama ca ai consumat prea mult seleniu? Fii atenta la urmatoarele simptome: iti cade mai mult par decat de obicei, unghiile devin fragile si casabile, ametesti foarte usor, ai senzatii de voma si un gust metalic in gura.

Acesta se gaseste in produse de origine vegetala precum usturoiul, ceapa, germenii de grau, rosii, struguri rosii, nuci de Brazilia (se spune ca doua bucati sunt suficiente ca sa asigure necesarul zilnic de seleniu), broccoli, tarate, dar si oua, rinichi, ficat, fructele de mare (stridii, scoici), crustacee (langusta, crab), carne de peste (in special cea de ton), drojdie de bere.

  1. Zinc

Primul simptom al insuficientei de Zinc in organism se manifesta prin pierderea simtului olfactiv si simtului gustativ

Lipsa acestuia permite acumularea excesiva a radicalilor liberi responsabili, printre altele, cu aparitia cancerului si a sterilitatii.

Cantitatea de zinc aflata in organism este de aproximativ 1,8 grame, iar necesarul zilnic este de 10-15 mg/zi. In mod normal, aceasta cantitate ar trebui sa poata fi luata din alimentatia zilnica. Din pacate, doar 30-50% din cantitatea de zinc pe care o primim din alimentele pe care le consumam de-a lungul zilei este absorbita de organism.

Organismul pierde zinc daca este bolnav (fie ca este vorba de o infectie, afectiuni ale ficatului, infarct sau anemie) sau atunci cand esti insarcinata, te afli la menstruatie ori urmezi un tratament cu antibiotice.

Un aport insuficient de zinc, chiar si pentru perioade foarte scurte de timp, de exemplu o saptamana, reduce ritmul de dezvoltare a musculaturii si capacitatea de raspuns a sistemului imunitar, iar rezultatul implica scaderea rezistentei organismului la infectii.

Pe de alta parte, nu este bine nici sa iei suplimente de zinc dupa ureche, fara supravegherea unui medic. Excesul de zinc poate provoca o crestere a colesterolului rau si poate duce la aparitia arterosclerozei.

Specialistii au demonstrat de curand ca, daca iei zinc atunci cand esti racita, scapi mai repede de boala, decat daca ai lua doar clasicele medicamente pentru raceala. Pentru ca efectele acestuia sa se vada cat mai repede, ia-l impreuna cu vitamina C.

Suplimentele de zinc trebuie luate pe stomacul gol, pentru ca, astfel, sunt asimilate mai usor de catre organism. Din totalul de zinc din organism, aproximativ 70% se afla in oase, iar restul se gaseste in sange, piele si par, dar in cantitati insuficiente, de aceea este necesara suplimentarea acestuia.

Activitatea glandelor sexuale creste sub influenta acestui oligoelement. S-a demonstrat stiintific ca, in unele cazuri de impotenta, se pot obtine imbunatatiri substantiale, daca pacientul introduce in alimentatie suplimente de zinc si vitamina B6. Nu degeaba stridiile sunt considerate un afrodisiac- contin o mare cantitate de zinc, care poate fi asimilata cu usurinta de catre organism.

Daca nu esti adepta medicamentelor din flacon, atunci este bine sa incluzi in dieta zilnica ficatul de porc care contine aproximativ 9 mg de zinc la suta de grame, carnea de vita sau de miel (aproximativ 4 mg), painea integrala (5 mg), galbenusul de ou, care contine 4 mg, soia (3 mg), drojdia de bere, semintele de dovleac, laptele degresat si mustarul.

De asemenea, nici crustaceele nu sunt de neglijat, pentru ca o suta de grame de stridii, midii, homar sau chiar si alge de mare, furnizeaza aproape intreg necesarul pentru un adult. Zincul este continut, in cantitati mici, e adevarat, si de fructe si legume precum: pere, visine, cirese, nuci, sfecla rosie, vinete, fasole, linte si rosii.Trebuie, insa, sa stii ca alcoolul, cafeaua, ceaiul, tutunul, dar mai ales stresul, consuma din rezervele de zinc. Întăreşte sistemul imunitar în lupta cu bacteriile, virusurile şi carcinogenii. În lipsa lui, corpul nu poate utiliza vitamina A.

  1. Crom

Cromul este un mineral esential pentru producerea insulinei de catre pancreas, or insulina este cea care scade nivelul zaharului din sange. Practic, cromul este mineralul responsabil cu trecerea glucidelor din sange in celule, unde sunt transformate in energie.

Daca acest mecanism nu functioneaza si se inregistreaza un nivel scazut al insulinei, creste nivelul zaharului din sange, lucru care duce la instalarea starii de oboseala, iritabilitate, nevoie incontrolabila de dulce si, in final, chiar la diabet.

De asemenea, lipsa cromului poate duce la cresterea colesterolului rau din organism.

De cealalta parte, prea mult crom (doar daca iei suplimente alimentare, pentru ca cromul din alimente este bine tolerat de organism) poate duce, in cazuri rare, e drept, la afectarea rinichilor, ficatului, inimii sau sistemului nervos.

Studiile au aratat ca necesarul zilnic de crom variaza in functie de greutate, efortul fizic sustinut, regimul de viata si de starea de sanatate a fiecaruia. Specialistii spun ca organismul are nevoie de o cantitate zilnica ce variaza intre 50 si 200 de micrograme.

Din pacate, se pare ca agricultura intensiva, poluarea si alti factori au dus la scaderea continutului de crom din alimente.

Alimentele cele mai bogate in crom sunt ouale, ficatul de vaca si cel de pui, broccoli, fasolea verde, cartoful, cerealele din seminte integrale, germenii de grau, prunele, ciupercile, sparan ghelul, carnea de vita si curcan, rinichiul de porc, faina de ovaz, drojdia de bere si berea, scoicile, branzeturile si nucile.

Trebuie sa stii, insa, ca nivelul cromului din alimente este variabil – cu cat sunt mai procesate zarzavaturile si fructele, cu atat este mai redusa cantitatea de crom.

De asemenea, este bine sa gatesti in vase de inox, pentru ca pastreaza cantitatea de crom din alimente.

Pentru suplimentele de crom trebuie sa consulti medicul specialist, care va stabili atat doza zilnica necesara, cat si durata tratamentului. Problema este ca, cu cat inaintam in varsta, organismul retine cantitati din ce in ce mai mici de crom. Din acest motiv persoanele in varsta sunt predispuse riscului de a se imbolnavi de diabet

       7. Vanadiu

Vanadiul este un agent activ in ajutarea metabolismului corpului, concentrandu-se in acelasi timp pe cresterea oaselor, intarirea dintilor, functionarea adecvata a tiroidei , fertilitatea si productia de hormoni.

Majoritatea Vanadiului se elimina prin fecale, numai 5-10% fiind efectiv absorbit

In timp ce pe barbati nu-i afecteaza, lipsa acestui mineral poate afecta capacitatea unei femei de a ramane insarcinata.

Vanadiul este considerat a avea aceleasi efecte ca si insulina asupra organismului uman. In doze mici, s-a constatat ca opreste efectele diabetului.

Daca nu se ia sub o forma naturala, Vanadiul poate fi toxic.

Doza zilnica : 10-100 micrograme

Surse naturale de Vanadiu se pot gasi in fructe de mare, ridichi, paini din cereale integrale, cereale, legume, nuci, uleiuri si capsuni.

Alimentele procesate contin niveluri ridicate de Vanadiu deoarece acesta exista in metalul masinilor care fac alimentele respective. Destul de interesant, Vanadiul este si un mineral care se gaseste (purtat) in aer.

          8. Magneziu

Daca ai des stari de neliniste, crampe, te simti cam obosita ori ai moralul scazut, medicul iti va recomanda o cura de magneziu. Acest mineral este un echilibrant psihic, are efect antidepresiv si mentine constanta concentratia calciului din sange. Practic, acest mineral intervine ca un factor de protectie in fata reactiilor dizarmonice ale organismului la agresiunile la care este supus. El este cel care protejeaza toate celulele de substantele nocive, pentru ca impiedica patrunderea elementelor toxice in celule. De asemenea, tot magneziul este cel care este responsabil cu reflexele musculare si nervoase si mentine buna functionare cardiaca. Si, nu in ultimul rand, contribuie la mineralizarea oaselor.

Absenta acestuia se manifesta prin slabiciuni ale muschilor, stari de oboseala, nervozitate si mult stres. Culmea e ca stresul favorizeaza lipsa magneziului, iar lipsa magneziului duce la aparitia stresului. Carevasazica, ne invartim in cerc.

Si totusi, de ce apar carentele de magneziu? Specialistii au aratat ca responsabile pentru aceasta problema sunt gazele de esapament, de fapt poluarea in general, stresul, pilulele anticonceptionale, curele de slabire, excesul de alcool, mancarea prea grasa sau cea prea sarata.

Organismul uman, contine, in medie, 25 de grame de magneziu, iar necesarul zilnic de magneziu al unui adult este de 300-400 mg, in functie de sex, greutate si inaltime. Studiile arata ca majoritatea femeilor au un aport zilnic de magneziu inferior acestei valori, mai ales cele care urmeaza un regim de slabire hipocaloric. Explicatia consta in faptul ca alimentele bogate in magneziu au, de cele mai multe ori, si cele mai multe calorii. Daca mai adaugi la acest lucru si faptul ca prin gatirea acestor alimente se pierde intre 30 si 75 % din cantitatea de magneziu, intelegi de ce e indicat sa recurgi la suplimentele alimentare. O alta problema consta in faptul ca sunt foarte putine alimente bogate in magneziu – fasolea uscata, mazarea, ciocolata, germenii de grau, cacaoa, alunele si nucile, painea integrala, bananele si prunele, spanacul si patrunjelul.

Un alt motiv care poate duce la scaderea cantitatii de magneziu din organism o reprezinta si o alimentatie bogata in calciu, deoarece acesta scade absorbtia magneziului din intestin. Acelasi efect este produs si de consumul crescut al alimentelor bogate in fosfor – acesta face ca eliminarile renale de magneziu sa creasca.

Magneziu se absoarbe eficient în prezenţa vitaminei B12. Se recomandă un aport zilnic de 2 g pentru adulţi. Alimente: sfeclă, spanac fiert, năut fiert, caise uscate, fasole albă şi roşie fiartă, porumb fiert, broccoli, păpădie crudă, cartofi copţi, nuci, seminţe de floarea-soarelui, migdale, smochine uscate, curmale uscate, prune uscate, banane.

         9.  Aurul

Aurul, prezent si in structura ADN-ului uman, este considerat in alchimie produsul final al evolutiei metalelor deoarece el reprezinta perfectiunea. Organismul femeii contine de 5-6 ori mai mult aur decat cel al barbatului.

Elixir medieval, numit „Aurum potabile” a fost considerat de Paracelsus ca fiind capabil sa vindece toate bolile, sa pastreze trupul indestructibil, avand proprietati regenerante si intineritoare.

Desi indicatiile privind prepararea acestuia au fost ocultate cu sfintenie, cercetatorii moderni au reusit sa creeze in laborator asa-numitul „aur coloidal”.

Aurul coloidal se foloseste in chirurgie pentru repararea vaselor distruse, nervi, oase si membrane. Se mai foloseste si in tratarea a diferite forme de cancer. Injectarea de mici alice de aur ajuta la retragerea cancerului la prostata. Femeile atinse de cancerul ovarian sunt tratate cu aur coloidal si lasere cu vapori de aur pentru anihilarea celulelor bolnave  si fara a le afecta pe cele sanatoase.

Aurul coloidal reda fermitatea pielii, amelioreaza ridurile, confera stralucire tenului, redefineste conturul fetei si inchide porii pielii. In combinatie cu magneziul si cuprul, aurul combate lipsa de vigoare a pielii, ajutand la refacerea colagenului.

Printre alimentele ce contin in mod natural elemente monoatomice precum aurul, argintul, platina, cuprul, paladiul, iridiul, rodiul se remarca morcovii crescuti pe soluri vulcanice.

         10. RESVERATROL

Este cel mai puternic antioxidant si se gaseste in legumele si fructele de culoare neagra

Este SINGURUL anti-oxidant care actionează direct pe gena Matusalemică (sau ”gena longevitătii”) având capacitatea de a creste durata si calitatea vietii.

Are un efect de distrugere tumorală directă, acţionând împotriva oricărui tip de localizare tumorală. Inhibă proliferarea celulelor maligne si le induce apoptoza (moartea)

Are si efect de potentator de efect (bioflavonoid) pentru toate mineralele si vitaminele întâlnite în cale, amplificând efectele acestora de zeci-sute de ori !!!

Are un potenţial anti-oxidant de 50 de ori superior vitaminelor C şi E la un loc +  de 14 ori activitatea izoenzimei Mn-SOD si de-asemenea  cantitatea de glutation intraelulară

Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protecţia anti-oxidativă a LDL-colesterolului

– nivelul sangvin al colesterolului total şi al trigliceridelor

– glicemia si previne aparitia diabetului zaharat

Este un vasodilatator arterial, actionând direct si stimulând enzima care produce NO (eNOS)

Stimuleaza sinteza fibrelor de colagen atât la nivel articular, cât si în piele (astfel având rol in elasticitatea articulaţiilor şi un rol cosmetic). Preîntâmpină ridarea şi îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea

Are efect protectiv faţă de boala Alzheimer prin blocarea proteinei NF-Kb, împiedicând astfel microglia să distrugă neuronii

Capac la toate, se mai comportă şi ca un hormon fito-estrogen, adică :

  1. Reprezintă cel mai puternic fixator de Calciu în / din oase (alături de exerciţiul fizic), prevenind si combătând eficient osteoporoza
  2. Conferă protecţie vasculară majoră, chiar şi la bărbaţi
  3. Combate tulburările de climacteriu
  4. Ajută la regularizarea ciclului menstrual şi se opune oricăror manifestări dismenoreice
  5. Chiar în exces, conferă protecţie împotriva cancerului de sân şi col uterin şi nu induce cancer
  6. Protejează celulele nervoase împotriva efectelor devastatoare ale stresului + măresc durata de viată a acestora + se opun apoptozei (mortii) acestora !
  7. Creste eliminarea renală a acidului uric, prevenind acumularea sa si riscul de a dezvolta gută sau litiază urică

Un aspect interesant de remarcat este acela că japonezii fumează cele mai multe tigări din lume per cap de locuitor, dar au si cea mai redusă frecventă a cancerului pulmonar !?! ”Secretul” ? Japonezii au în dieta lor printre cele mai ridicate niveluri anti-oxidante din lume, tot pe cap de locuitor ! (Prin aceasta să nu credeti că doresc să încurajez fumatul în prezenta unei anti-oxidări atroce !).

Ani de zile s-a tot bătut monedă pe ”paradoxul francez”, afirmându-se că francezii ar trăi mai mult decât restul populatiilor datorită unui consum semnificativ de vin rosu în care s-ar găsi Resveratrol. De aici si până la dezastruoasa încurajare de a consuma zilnic vin rosu nu a mai fost decât un pas ! Însă s-a demonstrat ulterior că un consum de vin rosu zilnic este asociat cu efecte nocive în primul rând asupra ficatului si apoi asupra tuturor organelor întâlnite în cale de către acesta ! Efectele ”paradoxului francez” sunt date în primul rând consumului de ulei de măsline, legumelor si fructelor într-o cantitate net superioară comparativ cu a altor populatii si nu numai consumului de… vin rosu !

Resveratrolul  se găseşte în general în fructele de culoare indigo-vișiniu spre negru (dar nu numai) :

dude NEGRE, cireșe NEGRE, struguri NEGRI, sâmburii de struguri NEGRI (dar și albi), mure NEGRE, corcodușe NEGRE, coacăze NEGRE, prunele închise la culoare, AFINE, varza roșie, ceapa roșie, merele VIOLET, salata Lollo, lintea NEAGRĂ, fasolea NEAGRĂ, dar şi din varza de Bruxelles (care poate fi consumată şi fiartă), fragi, alune.

Ultimele 3 sunt varietățile de legume și fructe care nu prezintă culoarea NEAGRĂ, dar conțin totuși Resveratrol într-o cantitate mică !

– Resveratrol există într-o cantitate de 50-100 mg / g pieliţă de strugure, mai mult decât dublul oricărei alte surse identificate

1- Are un efect de distrugere tumorală directă, acţionând împotriva oricărui tip de localizare tumorală, dar mai ales asupra celor hormono-dependente (sân, uter, ovar, testicul, prostată, ficat, stomac) și a melanomului malign (cea mai periculoasă localizare canceroasă a pielii și una dintre primele 3 localizări tumorale ca agresivitate)

2- Blochează formarea de vase de sânge în jurul tumorii, dar şi metastazarea celulelor maligne. Acest lucru mai știe să-l facă genisteina și daidzaina din SOIA (altă minune de plantă), acidul alfa-linolenic (omega 3) din uleiul de in și sulforafanul din crucifere (varză, broccoli, conopidă)

3- Conferă o protecţie deosebită materialului genetic nuclear (ADN), ferindu-l de mutaţii

4- Este SINGURUL anti-oxidant care acționează direct pe gena Matusalemică (sau ”gena longevității”) având capacitatea de a crește durata și calitatea vieții

5- Are și efect de potențator de efect (bioflavonoid) pentru toate mineralele și vitaminele întâlnite în cale, amplificând efectele acestora de zeci-sute de ori !!!

6- Are un potenţial anti-oxidant de 50 de ori superior vitaminelor C şi E la un loc

7- Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protecţia anti-oxidativă a LDL-colesterolului

8- Nivelul sangvin al colesterolului total şi al trigliceridelor

9- Este un vasodilatator arterial

10- Se opune expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct miocardic

11- Încă din 1985 se ştie că are capacitatea de a inhiba agregarea plachetară indusă de trombină şi ADP (Kimura) => efect anti-trombotic

12- Are efecte anti-SIDA, antivirale (virusurile hepatitice, dar nu numai !), antialergice (inhibând eliberarea Histaminei), antibacteriene şi antiinflamatoare

13- Elasticitatea articulaţiilor, stimulând sinteza fibrelor de colagen atât la nivel articular, cât și în piele (astfel având şi un rol cosmetic). Preîntâmpină ridarea şi îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea

14- Are efect protectiv faţă de boala Alzheimer prin blocarea proteinei NF-Kb, împiedicând astfel microglia să distrugă neuronii

15- Potenţial terapeutic al său în ceea ce priveşte şi alte boli neuro-degenerative

16- Toleranța la efort, performanțele fizice și psihice

17- Durata de viaţă şi potenţialul reproductiv la animalele de experienţă pe care a fost testat (cu 15-30%)

18-Capac la toate, se mai comportă şi ca un hormon fito-estrogen, adică :

  1.  Reprezintă cel mai puternic fixator de Calciu în / din oase (alături de exerciţiul fizic), prevenind și combătând eficient osteoporoza
  2.  Conferă protecţie vasculară majoră, chiar şi la bărbaţi
  3.  Combate tulburările de climacteriu
  4.  Ajută la regularizarea ciclului menstrual şi se opune oricăror manifestări dismenoreice
  5.  Chiar în exces, conferă protecţie împotriva cancerului de sân şi col uterin şi nu induce cancer
  6. Protejează celulele nervoase împotriva efectelor devastatoare ale stresului + măresc durata de viață a acestora + se opun apoptozei (morții) acestora !
  7.  Crește eliminarea renală a acidului uric, prevenind acumularea sa și riscul de a dezvolta gută sau litiază urică
  8.  (Fito-) estrogenii sunt substanţe inductoare enzimatice (hepatice) cu rol în detoxifierea organismului, dar nu numai : creşte sinteza antioxidanţilor endogeni, a substanţelor necesare corpului etc.

Alte surse de fitoestrogeni : spirulina, soia, frunzele de păpădie și de pătrunjel, salata (lăptuca), granulele de polen, seminţele de mărar, grape-fruit- ul roşu

Resveratrolul se comportă și ca un hormon fito-estrogen, dar NU prezintă nici unul dintre efectele nu întotdeauna de dorit, sau ”adverse” ale estrogenului natural (adică cel produs de organism).

LISTA de termeni:

– insomnie – Bor, Calciu

– palpitatii – Calciu

– boli cardiovasculare – Seleniu, Cupru, Magneziu

– senzatie de lipsa de aer – Calciu

– tulburari de respiratie si oboseala – Cupru

– stari depresive, apatie, irascibilitate – Calciu, Magneziu

– stare de oboseala – Bor, Crom, Magneziu

– artrita – Cupru

– amorteala sau de furnicaturi in membre si carcei – Calciu, Magneziu

– dereglari ciclu menstrual – Calciu

– menopauza – Seleniu, Bor

– fertilitate – Seleniu, Vanadiu

– potenta masculina – Zinc

– TIROIDA – Vanadiu

– cresterea colesterolului – tine sub control – Cupru

– colesterol rau – Crom

– colesterolul total şi trigliceride – Resveratrol

– diabet – Crom, Vanadiu, Resveratrol

– cataracta – Seleniu, Cupru

– Alzheimer – Resveratrol

– osteoporoza – Calciu, Bor, Cupru, Vanadiu, Magneziu, Resveratrol

– reducerea eliminarii calciului, magneziului si fosforului – Bor

– stralucirea/culoarea parului – Cupru, Seleniu

– intarzierea ridarii pielii – Cupru, Seleniu, Aur, Resveratrol

– celule canceroase – Seleniu, Zinc, Aur, Resveratrol

– bratari din Cupru – Cupru

– nuci – Bor, Cupru, Zinc, Crom, Vanadiu, Magneziu, Calciu

– gatit in vase de inox – Crom

– potenţator de efect (bioflavonoid) pentru toate mineralele si vitaminele – Resveratrol pigmentul din legumele si fructele de culoare neara

Categories: Blog Cauze de boli

CALCIUL

CALCIUL

Mecanismele de intervenţie ale sărurilor minerale sunt foarte puţin cunoscute, orice aport şi orice deficit putând să declanşeze reacţii în lanţ. Benefice sau nefaste, aceste reacţii atrag după ele o stare nouă, diferită de echilibrul ideal. În vederea menţinerii acestuia, trebuie reluată o idee veche conform căreia noi nu vindecăm, noi nu putem decât să ajutăm organismul să se vindece. Frecvent, în această problemă fără graniţă, terapeutul acţionează adesea orbeşte, rezultatele fiind condiţionate, pe de o parte, de dozele administrate, iar pe de alta de gradele de absorbţie diferite în funcţie de individ. În prescrierea oligoelementelor, ca şi a macroelementelor, trebuie să existe multă chibzuinţă. Terapeutica minerală poate fi violentă şi toxică pe termen lung, dar poate fi şi spectaculoasă în rezolvarea unor probleme trenante de natură fiziologică

Corpul unui adult contine peste 1 kg de calciu repartizat astfel:

  • 98% în oase, sub formă de cristale de fosfat de calciu
  • 2% în sânge (calcemia), unde joacă un rol important în procesele de coagulare si în reactiile enzimatice.

Calciul intervine în contractia muschilor, intermediază actiunea hormonilor, face posibilă diviziunea si multiplicarea celulară.

Tesutul osos este remaniat permanent, iar calciul nu este fixat în oase definitiv, ci se reînnoieste continuu, în fiecare zi cantităti variabile de calciu fiind absorbite din alimentatie, fixate în tesutul osos sau eliminate prin urină si materii fecale.

Necesarul zilnic de calciu:

  • 900 mg – adulti
  • 1200 mg – copii si adolescenti
  • 1200 mg – persoane în vârstă

Deoarece masa osoasă se acumulează în timpul copilăriei si adolescentei, perioada de crestere extrem de importantă între 10 si 19 ani necesită un aport suplimentar de calciu. Asadar, doza zilnică recomandată de nutritionisti trebuie mărită de la 1200 mg/zi la 1300 mg/zi.

Aportul de calciu din alimentatie nu acoperă nevoile zilnice ale organismului – femeile consumă aproape 50% din doza recomandată, în timp ce bărbatii acoperă 75% din ea. Aportul scăzut de calciu este asociat cu afectiuni severe: osteoporoză, hipertensiune, cancer de colon, calculi urinari.

Factorii care influenţează absorbţia calciului:

  • starea raportului Ca/P din organism (a cărui valoare este de 2/1 în oase);
  • prezenţa proteinelor, respectiv a aminoacizilor, în special a lizinei şi argininei;
  • prezenţa lactozei, a acidului lactic şi a acidului citric, a lipazei şi a sărurilor biliare;
  • prezenţa calciferolilor (vitamine D, îndeosebi D2 şi D3);
  • prezenţa parathormonului;
  • calitatea sucului gastric, aciditatea gastrică;
  • nivelul motilităţii intestinale: lipidele scad motilitatea intestinală menţinând un contact prelungit al chimului cu suprafaţa absorbantă, iar acizii graşi liberi se asociază cu calciul şi formează săruri insolubile care sunt eliminate fecal.
  • calitatea alimentaţiei: alimentaţia săracă măreşte coeficientul de utilizare digestivă al calciului, de exemplu: fitina, acidul fitic, acidul oxalic şi ionii de K, Mg, Al, Fe, P interferă absorbţia, printr-un fenomen de insolubilizare a calciului, crescând astfel eliminarea intestinală a lui;
  • nivelul vitaminelor A şi C;
  • sexul – s-a stabilit că absorbţia calciului este mai mare la bărbaţi decât la femeile aflate în afara perioadei de maternitate;
  • sarea în cantitate mare ca şi apa minerală şi băuturile acidulate cresc eliminarea calciul din oase.
  • cel mai important factor de fixare a Ca în oase este exerciţiul fizic.

 

Eliminarea calciului se face prin intestinul gros în proporţie de 75% şi prin urină în proporţie 20% iar restul prin transpiratie. Persoanele care lucrează la temperatură ridicată pot pierde peste 100 mg Ca/h prin transpiraţii, în timp ce, în mod normal această pierdere este de 15 mg/zi.

Roluri

– intră în structura sistemului osos şi a dinţilor;

  • intervine în coagularea sângelui ;
  • activează un număr mare de enzime;
  • participă la mecanismul contracţiei musculare;
  • împreună cu magneziul scade excitabilitatea neuro-musculară fiind astfel larg folosit în neuropsihiatrie (în tratamentul insomniilor);
  • intervine în stabilizarea membranelor celulare (micşorează amploarea proceselor alergice);
  • contribuie la menţinerea metabolismului hidro-electrolitic;
  • intervine în echilibrul acido-bazic;
  • intervine în metabolismul fierului.
  • Este responsabil de sănătatea sistemului cardio-vascular şi contribuie la menţinerea ritmului cardiac.

Dezechilibre cantitative

Calcemia normală este de 9-11 mg/100 ml sânge.

  1. Carenţa poate duce la apariţia cariilor şi rahitismului la copii, a osteoporozei la adulţi şi vârstnici. Consumul crescut de băuturi răcoritoare nealcoolizate (în special cele care au conţinut ridicat de fosfor) produce o pierdere rapidă a calciului din organism, dar şi consumul băuturilor carbogazoase duc la aceleaşi efecte.

Manifestările generale şi nespecifice ale hipocalcemiei sunt: insomnie, irascibilitate, palpitaţii, colici abdominale, balonări, tulburări de deglutiţie, parestezii, crize de transpiraţie, stări depresive, cefalee, fasciculaţii musculare, lipsă de aer, melancolie, tulburări de dinamică sexuală, scăderea libidoului şi a potenţei, lipotimii, crize de isterie, tulburări de concentrare etc. Femeile, la menopauză, pierd 2-5% din calciul osos/an, iar în caz de deficienţe alimentare şi dezechilibre hormonale necorectate, aceste pierderi ajung la 3-8%. În malabsorbţie o cantitate mare de calciu este antrenat în procesul de formare a sărurilor. Se pierd astfel cantităţi mari de vitamine liposolubile şi calciu, iar clinic se instalează diverse boli: rahitism, carii dentare, spasmofilie, tetanie şi osteoporoză. Sunt autori care susţin că osteoporoza nu este cauzată de lipsa calciului din dietă, ci mai degrabă de un exces acid în dietă, ceea ce obligă corpul să dirijeze calciul dinspre schelet spre zonele care au nevoie de tamponare.

  1. Excesul este mult mai rar întâlnit decât hipocalcemia şi are drept cauză exagerarea aportului alimentar sau/şi a celui medicamentos. Consumul de alimente preparate industrial şi îmbogăţite în calciu, mai ales când se administrează concomitent cu vitamina D, duce la creşterea calcemiei şi a riscului depunerilor de calculi în rinichi, vezica urinară, aortă (sindromul Da Costa), ca şi în ţesuturile moi (muşchi). O serie de boli digestive care evoluează cu hiperaciditate şi în care consumul mare de lapte şi săruri alcaline (cu Ca) generează hipercalcemia. Calciul poate fi crescut, de asemenea, în: tuberculoză, sarcoidoză, metastaze osoase, hiperfuncţia glandelor paratiroide, imobilizare prelungită etc.

Manifestările generale şi nespecifice ale hipercalcemiei sunt: greaţă, vărsături, diminuarea apetitului, astenie, dureri mio-osteo-articulare, somnolenţă, uscarea mucoasei orale şi nazale, constipaţie, prurit, modificarea frecvenţei cardiace, hipertensiune arterială, hemoragii gastro-intestinale, litiază renală, modificarea randamentului fizic şi intelectual etc. Experimental, s-a demonstrat faptul că administrarea zilnică a 1500 mg – 2000 mg de calciu predispune la infecţii urinare care nu-şi găsesc tratament!

Surse

Sursele alimentare de calciu sunt reprezentate de:

lapte şi produse lactate. Ele reprezintă cea mai importantă sursă de calciu întrucât îndeplinesc condiţiile optime pentru absorbţia şi utilizarea metabolică a acestui element.

apa potabilă constituie o importantă sursă de calciu (până la 300 mg/l), pentru că ea conţine forma uşor absorbabilă. Alături de apă, vinul se constituie într-o sursă la fel de valoroasă din punct de vedere cantitativ;

legumele şi fructele conţin cantităţi mai mici de calciu şi, teoretic, au un coeficient de utilizare digestivă mai mic decât laptele şi brânzeturile, dar pentru că au efect alcalinizant eficienţa lor metabolică este foarte bună;

– spanacul, roşiile, trestia de zahăr şi cacao conţin cantităţi importante de oxalaţi care interferă absorbţia calciului;

– cerealele sunt sărace în calciu, iar pe de altă parte au cantităţi mari de fitaţi, astfel că, atunci când sunt consumate excesiv şi netratate termic (prin tratament termic fitaţii sunt parţial inhibaţi) pot determina perturbări ale absorbţiei calciului;

– carnea şi derivatele sunt sărace în calciu. Fac excepţie conservele de peşte în sos tomat în care, prin mediul acid creat de tomate, oasele de peşte se solubilizează şi calciul structural trece în sos îmbogăţind şi carnea conservată.

Mitul lapte-calciu-densitate osoasă a fost creat şi perpetuat de reclamele intense ale industriei lactate! Este demonstrat că un bun aport poate fi obţinut prin consum de hering, somon, ton, gălbenuş de ou şi uleiuri de peşte; este demonstrat că vitamina D este generată în cantităţi adecvate prin expunerea la soare, nu mai mult de 10-15 minute, cam de trei ori pe săptămână, a părţilor normal descoperite!

Osteoporoza este o problemă foarte actuală şi de importanţă specială pentru femei. Este demonstrat faptul că ea nu este rezultatul lipsei calciului din dietă, ci al excesului în acid al acesteia! Acest exces acid obligă corpul să scoată calciul afară din schelet în vederea menţinerii, în echilibru, a sistemelor tampon! Este adevărat că produsele lactate conţin mult calciu, dar la fel de adevărat este şi faptul că oamenii care au nivele mai ridicate ale aportului de calciu (prin consum crescut de produse lactate) au nivele mai ridicate şi de osteoporoză!  Explicaţia este că adeseori alimentele bogate în calciu sunt bogate şi în proteine ceea ce duce la acidifierea mediului intern. Mediul acid „jefuieşte” corpul de calciu! De exemplu, brânza: este foarte bogată în calciu, dar este si foarte bogată în proteine şi acidifică sângele; consumul frecvent va genera pierderile calciului, dar şi a altor minerale cu rol alcalinizant. American Journal of Clinical Nutrition a scris încă din 1970 că: „Osteoporoza este de fapt o boală generată de un număr de factori, cel mai important fiind aportul excesiv de proteine”.

American Journal of Clinical Nutrition a publicat în 1983 cel mai mare studiu, făcut vreodată, asupra osteoporozei. S-a confirmat faptul că vegetarienii nu au la fel de multă osteoporoză ca şi omnivorii:

  • la 65 de ani, femeile vegetariene aveau 18% pierderi osoase;
  • cele nevegetariene aveau 35%!
  • cifrele echivalente pentru bărbaţi erau 3% şi 7%.

Cifrele pot fi explicate de faptul că vegetarienii nu mănâncă la fel de multe proteine ca şi mâncătorii omnivori, pe de o parte, iar pe de altă parte, proteinele sunt de mai bună calitate, au lanţuri mai mici, se poate digera mult mai uşor.

Scheletul se comportă ca o magazie de calciu şi alte minerale alcaline.

Nivelul pH-ului sângelui este vital! Prin reacţii, mai mult bănuite decât stăpânite, când mâncăm prea multe mâncăruri generatoare de aciditate (proteine, băuturi acidulate, băuturi neacidulate conservate cu acid fosforic, sare, zahăr, cafea şi ceai, medicamentele sau fumatul) sau când viaţa de zi cu zi este marcată de sedentarism, calciul este mobilizat din schelet, împreună cu alte minerale alcaline, spre sânge! Oamenii trebuie să aibă întâi de toate pâine, cartofi şi varză în cantităţi suficiente, şi apoi puţin lapte. Carnea este ultima cerinţă de îndeplinit.

Am putea concluziona că:

  • laptele fiecărei specii, în starea sa naturală, este o hrană perfectă pentru puii speciei respective, el asigurând, pe timp limitat, creşterea lor rapidă;
  • prea multe produse lactate, şi mai ales în formele denaturate pe care le găsim în supermarketuri, sunt generatoare de boală;
  • echilibrul metabolic al calciului este menţinut, în cel mai simplu şi eficient mod prin păstrarea unei diete echilibrate – 80% alcalină şi 20% acidă! Acesta se poate menţine prin aport echilibrat dar, foarte important, prin masticaţie îndelungată!

Categories: Blog Uncategorized

Fosforul

FOSFORUL

Caracteristici generale:

  • este considerat ca fiind un adevărat „hormon anorganic al creşterii„;
  • la adult se găseşte în cantitate de aproximativ 550-850 de g, din care 80% este repartizat, sub formă de săruri insolubile, în oase şi dinţi, iar restul de 20% este repartizat în ţesuturile moi.

Roluri

– este important în metabolismul lipidelor şi polizaharidelor. Compuşii fosforici sunt esenţiali pentru stocarea şi eliberarea controlată a energiei. Este deci esenţial în eliberarea energiei necesare sistemului nervos şi glandular;

– intră în compoziţia acizilor nucleici, intervine în sinteza proteinelor, în multiplicarea celulară şi în transmiterea caracterelor ereditare;

– intră în structura oaselor şi dinţilor;

– în structura ţesuturilor moi, unde raportul Ca/P este în favoarea fosforului (asigură starea de sănătate a oaselor, gingiilor şi dinţilor);

– în asimilarea vitaminei PP şi în activarea majorităţii vitaminelor din grupul B;

– în structura membranelor celulare, unde reglează transportul soluţiilor, ca şi transmiterea impulsurilor nervoase;

– asigură menţinerea constantă a pH-ului;

– în procesul de creştere şi vindecare, ca şi în funcţionarea normală a rinichilor.

Dezechilibre cantitative

  1. Consecinţele deficitului de fosfor sunt reprezentate printr-o serie de tulburări: creşterea riscului hemoragic, alterarea funcţiilor cerebrale (iritabilitate, crize epileptice, anxietate, astenie, parestezii), dureri articulare, tulburări în formarea şi în rezistenţa oaselor şi dinţilor, astenii musculare, dureri de oase, insuficienţă cardiacă, alterarea funcţiei hepatice.
  1. Excesul de fosfor este rar şi apare la sugarii mici alimentaţi cu lapte de vacă sau lapte praf convenţional cu un înalt nivel de cazeină. De asemenea, apare la adulţi în stadiul înaintat al insuficienţei renale cronice, în hipoparatiroidism, în aportul nutriţional excesiv (situaţie rar întâlnită), ca şi în unele afecţiuni în care creşte fosfatemia ca urmare a mobilizării fosforului din rezerve. Paraclinic, excesul de fosfor se manifestă prin hiperfosfatemie, hiperfosfaturie, hipocalcemie.

Raţia

Raţia de fosfor este asemănătoare cu cea de calciu. În prima lună de viaţă nevoia este de 200 mg fosfor/zi, până la un an aceasta creşte la 400-500 mg/zi, iar până la 8-10 ani la 2g/zi. Doza zilnică la adulţi este 800 mg-1,2 g/zi şi 3 g la gravide şi la femeile care alăptează.

Surse

Sursele de fosfor sunt adesea şi surse de calciu:

– laptele şi derivatele. Laptele de mamă are de două ori mai mult calciu decât fosfor, laptele de vacă are doar cu puţin mai mult calciu decât fosfor;

– brânzeturile (200-800 mg/100 g);

– carnea de pui, peştele, ouăle şi preparatele acestora;

– seminţele de cereale şi leguminoasele uscate, precum şi derivatele preparate din făină albă (87 mg/100 g), integrală şi neagră (160 mg/100 g) sunt bogate în fosfor;

– legumele (usturoi, ţelină, morcov, praz, ceapă, roşii) şi fructele (strugurii, nucile, migdalele) conţin cantităţi mici de fosfor.

Cantităţile mari de fier, aluminiu şi magneziu împiedică absorbţia şi/sau activitatea fosforului. În consumul unei cantităţi prea mari de fosfor balanţa se dezechilibrează şi calciul scade. Meniurile obişnuite sunt în general bogate în fosfor, aşa că mai frecvente (atenţie la dietă!) sunt carenţele în calciu decât în fosfor.

După vârsta de 40 ani se recomandă un regim limitat în carne, axat pe legume şi lapte (rinichii nu mai pot elimina excesul de fosfor, pe de o parte, iar pe de alta, deficitul alimentar de calciu este dublat de deficitul indus hormonal, situaţie cu repercusiuni grave asupra sănătăţii, mai ales pentru femei).

Categories: Blog

Despre medicina traditionala chineza

No Comments

Despre medicina traditionala chineza se stie ca are o istorie mai veche de 3000 de ani. Istoria Chinei este foarte zbuciumata. Imparati si dinastii domnitoare au urmat unele dupa altele si s-a intamplat deseori ca un conducator sa „rescrie” istoria, ca sa scoata in evidenta existenta unor imparati pe care sa-i reconsidere ca fiind personaje de legenda. Acest lucru s-a intamplat si cu Huang Di, Imparatul Galben, pe care unii istorici il considera un personaj legendar, mai curand un zeu. Conform legendei, „Canonul de medicina interna al Imparatului Galben” a fost scris pe baza dialogurilor purtate de Imparatul Galben cu medicii de la curtea sa. La aceasta capodopera, s-au adaugat de-a lungul timpului, o multime de completari. Varianta finala a acestei capodopere s-a cristalizat, dupa toate probabilitatile, in secolele 3-5 d.Ch. Forma in care este cunoscuta astazi a fost redactata de un medic numit Wang Bing, in anul 762 d.Ch., fiind constituita din doua parti (in total 81 de capitole): prima parte, denumita „Intamplari simple” (Su Wen)- se ocupa de notiunile teoretice ale medicinei chineze (biologie, patologie, agenti patogeni, canale de energie, diagnoza, etc.) iar a doua  parte, denumita „Axa spirituala” (Ling Shu) – prezinta practicile folosite cum ar fi: acupunctura, moxe si alte terapii medicale, descriind cele 9 feluri de ace, forma lor, utilizarea acestora, definind numeroase tehnici de terapie si dezbatand o multime de tratamente pentru diferite afectiuni.

Acest tratat a avut o influenta extrem de mare asupra medicinei chineze din toate timpurile. O perioada de decadere semnificativa intervine dupa pierderea razboiului anglo-chinez, numit si razboiul opiului (1839-1842) cand, patrunderea civilizatiei occidentale in China a adus cu sine si civilizatia occidentala. Astazi, pe langa medicina occidentala, medicina chineza este una din cele mai importante metode de tratament folosite in toate colturile lumii.

In ceea ce priveste latura spirituala a medicinei, taoismul este directia care a avut efectele cele mai considerabile, ea raspandindu-se repede  si, impreuna cu invataturile lui Confucius, alcatuind o conceptie unitara asupra universului. Dupa legenda, intemeietorul taoismului este Lao Tze, adica maestrul batran, care a trait aproximativ in secolul 5 i.Ch. Capodopera sa se intituleaza „Tao Te King” (Cartea Caii si a Virtutii), acest titlu datand din secolul III sau II i.Ch. Lucrarea are o forma poetica, fiind alcatuita din 81 de strofe si sustine o filozofie total diferita de religia din epoca sa, potrivita careia lumea nu a fost creata de o fiinta supranaturala, ci ea s-a creat dupa legile sale proprii (tao). Tao inseamna drum, cale, carare dar si materia primordiala. In timpul dinastiei Han (206 i.Ch.-220 d.Ch.), taoismul s-a contopit cu budismul venit din India si treptat a devenit religie.ceasul-biologic-chinezesc-1024x939

Crearea lumii dupa invatamintele tao s-a realizat prin separarea in doua a substantei primordiale care anterior se afla intr-o stare de echilibru, inlaturat prin manifestarea fortei lui tao (calea), ceea ce a determinat inceputul transformarii. Aceasta stare de echilibru strabun este reprezentata simbolistic printr-un cerc gol, a carui semnificatie este „fara inceput (neinceput)” (Wu Ki). Aceasta stare nu este nefiinta absoluta, ci existenta potentiala, care inca nu a devenit manifesta. Acest punct de echilibru necesar se afla intre cele doua perioade ale existentei lumii, intre care ar fi existat 129.600 ani. Mai tarziu, sub influenta tao, cele doua forte strabune, ale caror nume sunt yin si yang, s-au despartit. Acest fenomen este reprezentat de cele doua forme aflate in cerc, cea alba si cea neagra, care se contopesc in totalitate. Conceptele de Yin si Yang au aparut in lucrarea „Cartea prefacerilor” (Yi King), unde este scris urmatorul lucru: „Orice existenta ia nastere cand cele doua forte strabune, yin-ul si yang-ul, se contopesc printr-o transformare logica.” Yin si Yang reprezinta unitatea rezultata din opozitiile existente in natura sau in orice fenomen. Cuplul Yin – Yang reprezinta un sistem care se bazeaza pe unitatea dintre cele doua unitati formate de doi poli opusi. Fiind independenti unul fata de altul, acesti poli nu au nici energie, nici natura materiala. Fiecare fenomen din univers prezinta atat caracterul yin, cat si caracterul yang, de exemplu: cald-rece, miscare-repaus, activ-pasiv, etc. Conform principiilor tao, nici un lucru nu poate sa existe numai in sine sau pentru sine si orice fenomen contine posibilitatea schimbarii. De aceea putem sa spunem ca universul (lumea) se constituie din schimbarea continua a fortelor de tip yin si yang. In mod normal, aceste forte sunt in echilibru: niciuna nu poate sa existe fara cealalta, deoarece se mentin  in mod reciproc. Aceste notiuni sunt contrare, complementare, niciuna neputand sa existe fara cealalta. „Yin si Yang pot fi deosebite, dar nu si separate” (Canonul de medicina interna al Imparatului Galben). Aceasta inseamna ca orice lucru de pe lume are doua parti: ziua poate fi impartita in zi si noapte, speciile in masculi si femele, etc. Astfel, pentru intelegerea bazelor, medicina se foloseste de 8 principii complementare, grupate doua cate doua:

CARACTERISTICI GENERALE PENTRU:

Yin                              Yang

interior                        exterior

rece                             cald

obtuz                           ascutit

lipsa                            surplus

 

Plecand de la aceasta premisa, orice calitate din lume poate fi impartita in doua parti complementare: este yin ceea ce e pasiv, feminin, mic, primitor, linistit, noaptea, umbra, intoarcerea in sine, etc., si este yang orice este masculin, inalt, animat, agitat, ziua, miscarile spre afara, etc. Acest sistem poate fi divizat mai departe, dupa natura. De exemplu, apa de la robinet este rece (de natura yin), dar exista un lucru si mai rece decat ea – gheata. In acest caz, apa de la robinet, comparativ cu gheata, este de natura yang.

Alternanta anotimpurilor ilustreaza foarte bine fenomenul yin si yang: din iarna pana in vara, aerul se incalzeste treptat; in acest timp natura yin scade si creste yang. Din vara spre iarna, acest fenomen este invers, yang este in descrestere si yin creste. Din punct de vedere al naturii, primavara este anotimpul yang-ului care creste, vara este varful yang-ului, toamna este anotimpul yang-ului descrescator si al yin-ului crescator, iar iarna este varful yin-ului. Daca ne gandim la momentele zilei, yang se naste la miezul noptii, creste pana la pranz si atinge apogeul la ora 12 la pranz; atunci se naste yin-ul, care atinge apogeul la miezul noptii. Din punct de vedere al spatiului, cerul este yang, pamantul este yin, iar omul se afla in centrul  lor.

YIN SI YANG DIN PUNCT DE VEDERE AL BOLILOR

  • De natura yang: probleme acute, imbolnaviri de scurta durata, dureri acute, stari care se schimba brusc.
  • De natura yin: boli cronice, dureri surde, stari care se schimba incet.

Chiar si procesele din corpul uman pot fi explicate cu ajutorul acestei teorii. Daca aceste procese decurg normal, la timpul lor, atunci in organism domneste un echilibru relativ. Daca acest echilibru nu poate fi mentinut, din diverse motive, atunci apar imbolnavirile.

Organele corpului omenesc pot fi impartite dupa acelasi principiuu astfel:

  • Cele cinci organe de natura yin sunt: inima, ficatul, splina, rinichii si plamanii. Rolul celor cinci organe yin este producerea, transformarea si depozitarea de qi, a sangelui (Xue), a lichidelor organice (Jin-Ye), a esentei din nastere si a celei dobandite (Jing), cat si a mintii (spiritului) de baza (Shen).
  • Cele cinci organe de natura yang sunt: intestinul subtire, stomacul, intestinul gros, vezica urinara si vezica biliara. Rolurile celor cinci organe yang sunt asimilarea substantelor nutritive, digestia si transformarea acestora, cat si eliminarea toxinelor.

ORGANELE YIN

Plamanii

  • coreleaza respiratia; daca acestia sunt bolnavi, intregul corp este bolnav;
  • transmit energia celesta in jos la rinichi;
  • raspund de metabolismul materiei lichide (al apei);
  • daca qi-ul plamanilor este slab, pot aparea urmatoarele simptome: urinare putina, edem, boli de piele;
  • raspund de starea pielii, de deschiderea porilor;
  • supravegheaza stratul exterior de protectie, dirijeaza Wei Qi;
  • tot ceea ce se intampla in caile respiratorii se afla sub supravegherea plamanilor: gripa, inflamarea straturilor mucoase, sinuzita;
  • au rol in producerea globulelor rosii.

Splina

  •  transforma hrana, o descompune in parti care pot fi ingerate;
  • sustine organele la locul lor, precum si sangele care circula in artere; orice sangerare anormala, urinare cu sange, acumulare de sange, dovedeste slabiciunea qi-ului splinei;
  • ajuta la producerea qi-ului splinei;
  • transporta hrana corespunzatoare catre fiecare organ.

Inima

  • este locul unde se afla shen-ul (shen-ul este functia spiritului, capacitatea vietii spirituale si a gandirii);
  • are deschidere la limba; din aceasta cauza, balbaiala, problemele de pronuntie, pot avea legatura cu problemele cardiace;
  • starea inimii poate fi stabilita dupa culoarea pielii;
  • domina toate organele;
  • mentine circulatia sangelui. 

Rinichii

  • depoziteaza qi-ul stramosesc, esenta;
  • reglementeaza nasterea, dezvoltarea, maturizarea;
  • au influenta asupra oaselor si reglementeaza productia de maduva osoasa;
  • primesc qi-ul provenit din plamani;
  • sunt radacina qi-ului.

Ficatul

  • cea mai importanta sarcina a ficatului este asigurarea fluctuatiei uniforme a energiei organismului;
  • controleaza si regleaza starea muschilor, ligamentelor;
  • influenteaza functia de digestie a stomacului si a splinei;
  • are deschidere la ochi.

ORGANELE YANG

Intestinul gros

  • are ca sarcina eliminarea toxinelor;
  • executa resorbtia lichidelor ramase (coordoneaza fluidele din organism);
  • daca exista probleme de functionare a acestui organ, pot aparea obstructii intestinale sau diaree.

Stomacul

  • raspunde de energia organismului, are ca rol primirea hranei si transmiterea mai departe a acesteia;
  • imparte hrana consumata in parti curate si impuritati;
  • partea curata este transmisa la splina, cea impura la intestine;
  • daca functioneaza normal, dirijeaza qi-ul in sus.

Intestinul subtire

  • are ca rol separarea substantelor nutritive de toxinele din hrana;
  • coordoneaza lichidele, resoarbe apa.

Vezica

  • activeaza aspectul yang-ului de rinichi, supravegheaza depozitarea fluidelor, asimilarea si selectarea acestora.

Bila

  • depoziteaza si transmite mai departe secretia biliara;
  • este singurul organ yang care nu transforma substante impure;
  • canalul vezicii biliare activeaza aspectul yang al functionarii ficatului si il controleaza in acelasi timp.

QI -ul

Este energia vietii. In mentalitatea chinezilor, tot ceea ce exista in univers se constituie din aceasta energie. In corpul uman, qi-ul are diverse functii: hraneste, ocroteste organele, ajunge la fiecare celula. Baza este energia de la parinti, iar restul de qi necesar se obtine din aer si din hrana. Daca am mostenit o baza puternica, traim corect, ne miscam corect, facem terapii de respiratie, ne hranim intr-un mod adecvat, atunci energia din noi, care ne hraneste, va fi puternica, corpul si spiritul nostru vor fi sanatoase. Qi-ul ajunge in orice parte a corpului nostru prin asa-numitele canale de energie. Pe suprafata acestor canale gasim anumite zone, prin care putem avea acces la fluxurile de energie. Aceste zone se numesc puncte de presopunctura.

Notiunile de baza cele mai importante din medicina chineza sunt: qi (energia vietii), yin si yang (cele doua calitati), jing-ul (baza vietii mostenite), sangele (hraneste organele) si shen-ul (semnifica vitalitatea spirituala).

Energia circula prin canale, dupa o ordine bine definita, incarcand organele cu caracter yin si yang. Fiecare dintre cele 12 organe principale este incarcat cu energie in perioade de cate 2 ore, rotatia completa facandu-se in 24 de ore. Chinezii, de cele mai multe ori, iau in consideratie orarul organelor si in cazul terapiilor. De exmplu: „durerile de cap ma apuca intotdeauna in jurul orelor 6 dupa-amiaza” sau „tusesc regulat in fiecare dimineata”, etc. Aceste simptome pot indica , de cele mai multe ori, organul cu probleme daca se iau in consideratie si orarul organelor. La fel si in cazul terapiilor.

Iata ordinea fluxului de energie prin canalele principale 

(dupa organe):

Intervalul orar  Organul activ:

03 – 05                                      plamanii

05 – 07                                      intestinul gros

07 – 09                                      stomacul

09 – 11                                       splina

11 – 13                                       inima

13 – 15                                       intestinul subtire

15 – 17                                       vezica urinara

17 – 19                                       rinichii

19 – 21                                       pericardul

21 – 23                                       cele trei incalzitoare

23 – 01                                       vezica biliara

01 – 03                                       ficatul.

 

Circulatia continua si in acest fel este posibila mentinerea echilibrului de energie dinamic. In vederea asigurarii circulatiei continue, qi-ul isi schimba polaritatea (energia devine de natura yin sau de natura yang). Pe parcursul circulatiei sale face legatura intre interior si exterior, mentinand armonia intregului organism.

Doctrina celor cinci faze – datand cam din secolul IV i.Ch., incearca categorisirea caracteristicilor omului si a diferitelor fenomene ale naturii, notate cu simboluri din categoria celor cinci procese de baza: lemnul-procesele active din fazele de crestere; focul-varful activitatii; pamantul-elementul neutralitatii, al tranzitiei; metalul-faza descrescatoare; apa-desavarsirea starii de liniste. Fiecare element hraneste elementul care ii urmeaza si fiecare element blocheaza elementul al doilea din rand.

Cauzele bolilor in conceptia medicinei traditionale chineze pot fi clasificate in trei grupe importante: cauze de dinainte de nastere, cauze existente pana la varsta de 18 ani (alimentatie inadecvata, numeroase accidente) si cauze care apar dupa varsta de 18 ani (cauze interne, cauze externe si alte cauze).

Cauzele interne sunt deduse in principal din factorii sentimentali: supararea, mania excesiva (afecteaza activitatea ficatului), bucuria sau necajirea excesiva (dauneaza functiilor inimii), tristetea (afecteaza functiile plamanilor), framantarea, grija succesiva (dauneaza splinei), frica (afecteaza rinichii).

Factorii externi, meteorologici cauzeaza imbolnaviri in special cand sunt imprevizibili: vantul dauneaza ficatului, frigul-rinichilor, umiditatea-splinei, seceta excesiva-plamanilor, caldura excesiva cauzeaza alte disfunctionalitati ale organelor.

In categoria celorlalte cauze pot fi amintite: constitutia slaba, suprasolicitarea, activitatea sexuala excesiva, regimul alimentar, traumele, epidemiile si modul de terapie inadecvat.

In China, in multe cazuri, medicul Curtii primea salariu numai in cazul in care locuitorii Curtii erau sanatosi. In mod natural, existau si atunci greseli.

METODELE DE STABILIRE A CONDITIEI PACIENTULUI
IN MEDICINA CHINEZA

Toate cunostintele medicilor din Tibet, India, China, japonia, Thailanda, sa bazau numai pe experienta si observatie. Intrebarile puse, examinarile prin atingere, examinarea vizuala a partilor corpului au ca scop descoperirea cauzelor si locului dizarmoniei. Aceste examinari nu sunt dureroase si permit o viziune exacta asupra starii de moment a bolnavului.

Examinarea vizuala

Metoda examenului vizual se constituie din mai multe etape si incepe chiar in momentul sosirii pacientului in cabinet. Medicul incepe sa deosebeasca aceste semne dupa principiile yin si yang. Mai intai urmareste miscarile pacientului, daca sunt hotarate, nehotarate, daca sunt sau nu perfect stabile. Apoi urmeaza recunoasterea semnelor vizibile care se regasesc pe piele, pe cap si pe fata. Va fi observata starea parului, dar si miscarile capului. Capul este locul de intalnire al canalelor yin si yang si contine encefalul (creierul mare), organ dominat in sistemul chinezesc de rinichi. Prin examinarea atenta a capului si a parului se poate stabili cu usurinta starea qi-ului din rinichi si din sange. Acest examen se compune din doua etape: 1. anormalitati ale formei si pozitiei capului; 2. diferentele de culoare si de sanatate a parului.

In conceptia medicinei chineze, in cazul copiilor cu capul prea mic sau prea mare exista o lipsa de esenta (jing) si in aceste cazuri se trateaza rinichii, care depoziteaza esenta mostenita.

Daca partea moale a craniului bebelusului, fontanela, se intareste tarziu sau deloc, aceasta demonstreaza ca avem de-a face cu o boala datorata lipsei unor substante din organism.

In cazul in care capul tremura (atat la copii, cat si la adulti), afectiunea poate fi tratata cu ajutorul ficatului.

Un alt lucru care se observa din prima clipa este starea parului. In sistemul chinezesc, rinichii sunt cei care controleaza starea parului si, de aceea, pierderea parului poate insemna starea de epuizare a rinichilor. Gusturile sarate tin de rinichi. Un consum excesiv de sare dauneaza sanatatii rinichilor. La barbatii la care chelia apare destul de repede, aproape intotdeauna se remarca predispozitia spre mancarurile sarate.

  • Daca parul este decolorat si rar si cade usor, atunci qi-ul (energia) din rinichi si din sange este lacunar. In cazul batranilor si al problemelor mostenite, tratamentul nu este eficace.
  • Pierderea timpurie si subita a parului denota lipsa de sange in medicina chineza, iar in cea occidentala, intoxicatia cu metale grele sau cu alte substante (chimioterapie).
  • Aparitia matretii este legata de digestie. Ea indica o disfunctionalitate a splinei si a stomacului, dar poate sa fie si simptom al altor boli, cum ar fi,de exemplu, micozele.

Capul si fata

Iata cateva dintre semnele importante ce sunt urmarite in medicina chineza si semnificatia lor:

  • Culoarea alba a fetei – inseamna lipsa qi-ului si insuficienta sangelui, dar si circulatia defectuoasa. Albul face trimitere la excesul de yin, dar yin-ul poate fi si semn al durerii. Durerea de tip yin nu este prea acuta, dar e de durata si acopera o suprafata destul de mare (de exemplu, durerea de cap afecteaza capul intreg).
  • Culoarea galbuie a fetei ( nu ca in cazul icterului, ci o nuanta mai slaba) – inseamna insuficienta functionarii splinei si acumularea umiditatii. Se poate distinge in cazul unor persoane supraponderale. Daca fata este galbena, incolora si uscata, inseamna ca splina si stomacul sunt slabe. Aceste fenomene sunt foarte frecvente in cazul curelor de slabire pe termen lung.
    • Culoarea rosie a fetei – este culoarea sangelui, deseori in legatura cu bolile de „caldura”, cum ar fi acele infectii care sunt urmate de febra. In orice caz, arata o functionare excesiva, putand sa semnifice o hipertensiune arteriala datorata unor excese. Pe baza stabilirii exceselor sau lipsurilor, putem distinge doua tipuri: 1. Tipul „macelar” – supraponderal, cu fata rosie, ii este in permanenta cald, aproape ca explodeaza. Aceasta inseamna exces de functionare. 2. Tipul „femeia de serviciu” – palid, deseori slab, ii este frig, este permanent somnoros.
  • Culoarea vinetie a fetei (cianotica) – arata intotdeauna stagnare, raceala. Apare mai ales daca frigul, substanta rece, se acumuleaza si qi-ul lipseste. daca qi-ul este prea putin si sangele se acumuleaza – fata va avea o culoare violet. Cauzele care pot fi in spatele acestor simptome sunt: tetanos, spasm, convulsii, stari care preceda infarctul cardiac. La copii, in cazul temperaturilor ridicate, daca fata este de culoare violet, mai ales la baza nasului si intre sprancene, acesta poate fi un semna de alarma pentru convulsii de febra. O culoare albastru mai inchis apare in cazul diferitelor intoxicatii.
  • Culoarea cenusie a fetei – indica o epuizare excesiva, grava. Poate sa insemne o durere de tip yang (care este ascutita, palpitanta). Daca fata este de culoare mata si culoarea cenusie apare instantaneu in cazul unei boli cronice, atunci prognoza pentru bolnav este foarte rea.

Ochii

Examinarea ochiului consta in observarea stralucirii ochilor, dar si a formei, culorii pleoapelor. Ochii sunt considerati ca facand parte din sistemul energetic al ficatului. Deteriorarea vederii – miopie, prezbitism – este reglementata de functionarea ficatului.

  • Vitalitatea ochilor, stralucirea lor, constituie simbolul spiritului, al vitalitatii, al Shen-ului.
  • Daca albul ochilor are o stralucire mata, aceasta inseamna oboseala.
  • Daca au culoarea rosie, dar aceasta culoare apare brusc, de exemplu in cazul guturaiului, gripei, atunci problema existenta este legata de plamani.
  • Daca ochii se inflameaza deseori, acesta este cu siguranta un simptom datorat ficatului.
  • Daca pleoapa inferioara este inflamata, poate sa reflecte oboseala, dar daca aceasta inflamatie are nuante albastre, arata ca rinichii sunt slabi.
  • Daca pleoapele inferioare sunt palide, fara tonus si au o culoare galbuie, asta inseamna ca problema se datoreaza stomacului, iar in cazul aparitiei culorii maro inchis, atunci problema isi are originile in ficat.
  • Pleoapele de culoare rosie pot indica un consum excesiv de zahar sau de alcool. Daca numai coltul interior al ochilor este rosu, problema se poate datora canalului vezicii urinare, iar in cazul in care coltul exterior al ochilor este rosu, problema se cauta la canalul de energie al vezicii biliare.

Alte semne

  • Daca fruntea e accentuata si brazdata adanc, este un semn care face referire la intestinul subtire.
  • Daca pe linia parului pielea este uscata, exista disfunctionalitati la meridianul vezicii urinare.
  • Suprafata dintre cele doua sprancene este semnallizatorul ficatului si al stomacului.
  • Suprafata aflata in jurul narilor se afla sub influenta plamanilor.
  • Adancimea ridului care pleaca de la partile laterale ale nasului si ajunge langa buze este foarte importanta: acest rid se adanceste considerabil in cazul problemelor digestive sau in cazul operatiei vezicii biliare.
  • Buzele lasate, galbui, mate, arata epuizarea energiilor splinei. Buzele de culoare violet arata stagnarea sangelui. Pe partea dreapta a buzelor se remarca functionarea bilei, iar pe partea stanga, functionarea splinei. Buzele inferioare sunt suprafetele care indica starea stomacului si a intestinelor. Umflarea buzelor inferioare indica cu o precizie destul de mare problemele digestive, caracterizate de balonari si constipatie. Un semnal al diareei pot fi buzele inferioare umede, cu edem.
  • O linie aparuta pe lobul urechii, la inceput alburie, care devine apoi din ce in ce mai accentuata, atrage atentia asupra deteriorarii starii inimii si iminentei pericolului de infarct cardiac.

Diagnoza limbii

Examinarea limbii este o metoda complementara. Avantajul ei este ca furnizeaza informatii instantanee despre gravitatea bolii si schimbarea starii pacientului. Metoda reflecta excelent starea de moment a organismului, putand sa furnizeze 70 % din diagnosticul bolnavului. Cel mai indicat este ca examinarea sa se faca la lumina naturala. Daca nu este posibila examinarea la lumina Soarelui, atunci este de preferat lumina unui bec decat a unui tub cu neon. Bolnavul trebuie sa scoata limba in mod hotarat, dar fara prea mult efort, maximum 15-20 de secunde. Daca este necesar, se va repeta, deoarece scoaterea limbii cu forta duce la schimbarea umiditatii si culorii acesteia. Se va lua in consideratie faptul ca si consumul de anumite medicamente, alimente colorate sau dulciuri, pot influenta culoarea limbii. Este important de stiut ca limba persoanelor care fumeaza excesiv este mai uscata de obicei sau chiar galbuie. La orice examinare se pleaca de la starea normala. O limba normala, sanatoasa, are un aspect vioi. Corpul limbii este de culoarea carnii proaspete, de culoare rosie sau roz deschis. O limba normala este flexibila, nu prea rigida, nici prea palida, fara modificari vizibile, nu este brazdata, inflamata si nici nu tremura. Stratul normal de depuneri pe limba este subtire si alb, dar este acceptabil si daca la radacina este mai gros decat la varf. Limba nu trebuie sa fie nici uscata, nici prea umeda.

Suprafata limbii reflecta starea de sanatate a unor organe din corp, aceste conexiuni fiind explicate prin sistemul canalelor de energie. La examinarea limbii, medicul este ajutat de harta limbii.

Impartirea este urmatoare: varful limbii apartine inimii, suprafata dintre varful limbii si mijlocul acesteia corespunde plamanilor, mijlocul limbii corespunde stomacului si splinei, radacina limbii corespunde rinichilor, patea stanga a radacinii corespunde vezicii urinare la barbati, iar partea dreapta uterului la femei, partea laterala stanga a limbii corespunde ficatului, iar partea laterala dreapta a limbii corespunde vezicii biliare. O limba uscata indica o epuizare a lichidelor din organism, iar o limba de culoare inchisa, fara viata, o prognoza mai rea, indicand un proces de vindecare mai greoi. Cu cat corpul limbii este mai palid, cu atat mai grava este starea bolnavului. Aceasta paliditate poate sa mearga pana la culoarea alba. In cazul unei limbi palide, de obicei yang-ul este in cantitate scazuta – limba este excesiv de umeda ori sangele este insuficient si astfel limba este predispusa sa se usuce. Daca yang-ul este insuficient, acesta ascunde mai multe simptome, de aceea, pentru a stabili un diagnostic, trebuie cunoscute si celelalte simptome ale bolii. Aceste simptome pot fi: senzatie de frig, urinare lunga, o urinare de culoare deschisa, diaree cu continut de resturi alimentare nedigerate.

Culoarea rosie a limbii poate semnifica o caldura interioara, simptomele bolii fiind: o culoarea rosie a fetei, o variatie sinusoidala a febrei, predispozitie la evitarea caldurii, urina de culoare inchisa, in cantitate mica, cu miros urat, diaree sau eventual scaune cu sange.

Punctele si petele de pe limba se examineaza dupa locul in care apar si dupa coloritul lor. Cu cat aceste pete au  culoare mai inchisa si cu cat sunt mai multe, cu atat boala este mai grava.

La examinarea formei corpului limbii, nu este vorba numai despre liniile fizice ale limbii, ci si de calitatea si flexibilitatea ei. Daca limba este subtire si ingusta, eventual are si o culoare inchisa, atunci prognozele pentru vindecare sunt proaste. Corpul limbii mai poate sa fie si de culoare caramizie, de exemplu. O limba umflata este de obicei semn de caldura. La alcoolici, acest lucru se intampla frecvent. Un alt indiciu important este daca limba este brazdata de crapaturi. Numarul si adancimea crapaturilor sunt foarte diferite si de obicei se datoreaza epuizarii lichidelor din corp ori slabiciunii rinichilor.

O limba cu urme de dinti – este frecventa la cei care tin regim in timpul verii, fiind aproape intotdeauna cauzata de disfunctiile splinei. Apare in cazul problemelor datorate greselilor de alimentatie. In aceasta situatie, bolnavul se simte deseori epuizat si are o dorinta accentuata de a manca dulciuri.

Din punctul de vedere al medicinei chineze, depunerile de pe limba sunt produsele secundare biologice ale stomacului, prezenta lor pe limba indicand functionarea corecta a splinei si mai ales a stomacului. Trebuie sa existe intotdeauna depuneri pe o limba normala. Acestea sunt subtiri, de culoare alba, usor umede, la varful si pe marginile limbii stratul lor este mai subtire, ingrosandu-se spre mijlocul limbii si devenind foarte vizibile la radacina. Aceste depuneri furnizeaza informatii exacte despre starea functionala a stomacului si a splinei.

O stare foarte grava este semnalata de cazul in care limba este neagra, uscata, cu crapaturi, ceea ce denota epuizarea totala a energiilor vitale. O limba fara depuneri, de culoare albastruie, indica o circulatie insuficienta sau o intoxicatie. Un simptom foare grav este cand varful limbii se contracteaza, semnificand iminenta dezastrului proceselor vitale. Previziunile sunt foarte sumbre daca radacina limbii are o culoare inchisa si este uscata. La fel si daca limba este uscata si are culoarea rosie. Trebuiesc luate in considerare insa si alte semnale pentru a stabili gravitatea bolii.

O metoda complementara de diagniosticare este si CHESTIONAREA – punerea de intrebari pacientului.

De asemenea, foarte important este si diagnosticul pulsului.

Metodele de tratament ale medicinei traditionale chineze sunt: acupunctura, presopunctura, terapia de masaj, aplicarea ventuzelor, terapia moxa, terapia prin utilizarea plantelor medicinale, terapia de respiratie si de miscare si terapia de alimentatie.

Toate tipurile de terapii traditionale chineze pot fi practicate numai de catre sau sub indrumarea unor persoane avizate.

De remarcat este diferenta esentiala intre gandirea terapeutilor naturisti si gandirea medicinei chineze. Terapeutii naturisti sunt dispusi, in cazul tuturor imbolnavirilor, chiar si in cazul bolnavilor slabiti, sa supuna corpul la o „dezintoxicare”, in timp ce chinezii incearca intarirea qi-ului (energiei vitale).

Pe baza dieteticii chinezesti, pot fi folosite cu usurinta unele metode cum ar fi :

  • Condimentele picante au efect de incalzire; de aceea, daca nu avem probleme de stomac, putem sa le folosim in cure de slabire.
  • Cei care sunt frigurosi, trebuie sa evite alimentele cu efecte racoritoare (salate reci, alimente crude).
  • Cei care in timpul verii fac cura de pepene, dar sunt frigurosi, trebuie sa manance pepenele presarat cu scortisoara.
  • In cazul problemelor cailor respiratorii, al otitei cronice, al bolilor frecvente cauzate de racire, trebuie evitat consumul de lapte, deoarece este producator de mucozitati.
  • In cazul racelii se poate pregati miere cu piper ( la aproximativ 50 ml de miere se pune o lingurita mica de piper si se amesteca). Se imparte pentru toata ziua si se consuma cate un pic.
  • In restaurantele chinezesti, daca nu se mananca sosul, alimentele nu apasa asupra stomacului.
  • Bolnavii slabiti vor consuma alimente cu efect de incalzire.

Clasificarea alimentelor dupa efectul lor de caldura

Efecte reci : sarea, rosiile, pepenele galben, pepenele verde.

Efecte de racorire: merele, vinetele, perele, castravetii.

Efecte calde: castanele, paducelul, caisele, usturoiul.

Efecte fiebinti: piperul negru, ghimbirul uscat, uleiul de soia.

 

Clasificarea alimentelor dupa efectul de vindecare

Alimente care sisteaza lipsa de sange: busuiocul, vinetele, usturoiul, otetul din vin, prazul.

Alimente care intaresc munca qi-ului si a sangelui: carnea de miel, heringul, guliile, mandarinele, mierea.

Sudorifice: ghimbirul, maghiranul, rozmarinul, ceapa, telina.

 

De retinut:

  • Cartofii sunt un aliment neutru, dulce, intarind rinichii si reincarcand plamanii. Au efecte benefice in cazul slabiciunii splinei, al poftei de mancare reduse, al diareei cronice, etc.
  • Scortisoara este fierbinte, picanta. Se recomanda pentru tratarea reumatismului, impotriva anumitor boli ale splinei, ale stomacului,ale plamanilor, in cazul problemelor de urinare si al diareei. Mai nou s-a descoperit ca reduce glicemia.
  • Nuca este calda, dulce. Reincarca rinichii, incalzeste plamanii, are efecte bune in cazul astmului si al impotentei.

Armonizarea gusturilor alimentelor

Conform principiilor medicinei chineze, la clasificarea alimentelor, organelor le sunt atasate anumite gusturi. Cand se doreste intarirea unui element, prin definirea exacta a alimentelor care sunt legate de elementul respectiv se pot aduce multe imbunatatiri. Gusturile acrisoare apartin elementului lemn. Alimentele cu astfel de efecte sunt: pastravul, branza, maslinele, strugurii, rosiile. Gusturile amarui apartin elementului foc. Aceste alimente sunt: gulia, salata, secara, telina. Gusturile dulci se afla in sistemul elementului pamant. Aceste alimente sunt; vanata, carnea de miel, racul, mierea, meiul, etc. Gusturile picante sunt  dominate de elementul metal. Aici amintesc: hreanul, usturoiul, maghiranul, menta, ridichiile. Gusturile sarate sunt supuse elementului apa: sardinele, carnea de porc si  desigur sarea.

Sursa http://www.terapii.net

Categories: Blog

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close