Categorie: Dieta

Beneficiile alimentatiei sanatoase la seniori

Odată cu înaintarea în vârstă, în corpul uman apar modificări fiziologice importante, ce privesc atât procesele de digestie, cât şi pe cele metabolice.

Influenţarea negativă a proceselor de digestie conduce la un dezechilibru nutriţional, manifestat prin:

  • afectarea funcţiei digestive, cu consecinţă imediată drept constipaţie
  • reducerea simţurilor (gustativ si olfactiv)
  • lipsa de energie
  • diminuarea capacitatii de regenerare a tesuturilor datorita faptului ca substanţele proteice sunt catabolizate mai accentuat
  • pierderea de masa musculara si a densitatii osoase
  • slabirea functiei imunitare, marindu-se astfel riscul infectiilor
  • probleme dentare
  • senzatia de uscaciune a gurii
  • dificultatea in deglutitie
  • deteriorarea functiei renale
  • cresterea colesterolului care favorizeaza aparitia aterosclerozei.

Vârstnicii se confrunta si cu diminuarea enzimelor metabolice (ce sunt denumite si „scânteia vieţii”). Enzimele sunt lucrătorii din celulele noastre, fără de care nu poate exista viaţă. În natura lor chimică sunt proteine funcţionale.

Organismul uman are nevoie de trei mari categorii de enzime:

  1. Enzimele metabolice din interiorul celulelor, ce creează energie şi contribuie la generarea impulsurilor nervoase. Cele mai multe enzime metabolice au nevoie de MAGNEZIU (din cacao, germeni de grâu, soia, migdale, alune, spanac, banane, pătrunjel) şi de ZINC (din ficat de viţel sau de porc, pâine integrală, peşte, fasole, linte).

Scăderea în timp a enzimelor metabolice conduce si la diminuarea absorbtiei de VITAMINE si MINERALE (in special a vitaminelor din clasa B si mai ales B-12, acid folic, calciu si fier).

De exemplu, numai absenta vitaminei B 12 poate avea un efect devastator asupra sistemului nervos, determinand mers nesigur, slabiciune musculara, vorbire neclara si psihoza = semne si simptome similare cu cele ale bolilor legate de varsta cum ar fi boala Parkinson si Alzheimer

Dr. Ellen Cutler spune în cartea sa „MICROMIRACOLE„:

„Vitaminele si mineralele nu sunt activate decât în combinaţie cu ENZIMELE. Dacă acest lucru nu se întâmplă, ies din organism fără a fi utilizate„

  1. Enzimele alimentare provin din alimentele vii: fructele şi legumele crude. Dacă acestea sunt gătite la peste 40 de grade, enzimele se inactivează.
  1. Enzimele digestive sunt secretate de tractul digestiv, începând din cavitatea bucală, până în intestine, pancreas şi în ficat, vezica biliara. Aceste enzime sunt elementele-cheie pentru:
  • realizarea digestiei
  • extragerea substan­ţelor nutritive din alimentele pe care le consumăm
  • eliminarea reziduurilor

Acestea se găsesc în mod natural în organism, însă sunt produse în cantităţi limitate. Carenţele enzimatice afectează sănătatea fizică, dar au un impact major şi asupra stării psihice, susţin specialiştii. În situaţia în care, din anumite cauze (unele afecţiuni, alimentaţie incorectă sau consum excesiv de alcool) avem carenţe enzimatice, digestia alimentelor este îngreunată.

Insuficienta enzimelor de pe tractul digestiv

Cand enzimele sunt insuficiente pentru a marunti macarea, particule mari de alimente pot ajunge prin vilii intestinului direct în sânge. Acestea sunt imediat depistate de celulele sistemului imunitar, care încep să le atace ca şi cum ar fi agenţi străini care invadează organismul. Din acest moment, alimentul respectiv este perceput ca un inamic de sistemul imunitar şi, prin urmare, atunci când este consumat, apar simptomele specifice alergiilor si a bolilor autoimune. 

O alta problema des intalnita la vârstnici este pH-ul acid care îngreunează digestia. Aciditatea este favorizata de alimentatie, astfel:

  • PH =0 il are acidul din bateria automobilului
  • PH =2 il au sucurile acidulate
  • PH =3 il au:branzeturile,pastele,crustaceele si carnea .
  • PH =4 il au: painea alba si cafeaua
  • PH =5 il au:apele carbogasoase,berea si zaharul.
  • PH =6 il au:ceaiul,sucul de fructe si ouale.
  • PH =7 il au apele plate.

Trebuiesc gasite solutii ce permit alcalinizarea apei de baut si consumarea de HRANA VIE in proportie de 80% (HRANA VIE este alcalina). De exemplu :

  • PH=8.0 il au mere, migdale, morcov, varza
  • Ph=9.0 il au salata, telina, ceai verde si uleiul de masline
  • PH=10 il au spanacul, brocoli

Putem folosi apa alcalina care are capacitatea de a neutraliza si lichefia deseurile acide pentru a putea fi eliminate din organism, refacand neutralitatea acido-bazica al acestuia – deci sanatatea si starea de bine. Consumul apei alcaline se recomanda dimineata pe stomacul gol si intre mesele principale. Una dintre cele mai recomandate este apa de masa plata – Perla Moldovei alcalina, cu ph 8,8 (p. „potential” + H hidrogen)

Multi vârstnici sufera de OBEZITATE datorata indeosebi Ph-ului acid si intolerantelor alimentare la glucide, lipide, carbohidrati, intolerante datorate in mare parte DEFICIENTEI DE ENZIME DIGESTIVE.

In acest caz se recomanda cerealele, fructe, legume dar si consumul de iaurt, muraturi, varza murata, branza invechita, si drojdie caci contin PROBIOTICE care refac flora intestinala.

Pentru a fi digerata fiecare grupă de alimente are nevoie de o enzimă specifică, astfel:

  • AMILAZA proceseaza CARBOHIDRATII
  • PROTEAZA proceseaza PROTEINELE
  • LIPAZA proceseaza GRASIMILE
  • LACTAZA proceseaza PRODUSELE LACTATE
  • CELULAZA proceseaza FIBRELE ALIMENTARE prezente în special în fructele şi în legumele proaspete. Această enzimă acţionează, de asemenea, ca un bun antioxidant, ataşându-se de metalele toxice introduse în organism, în vederea eliminării lor.
  • MALTAZA transformă CARBOHIDRATII COMPLECSI din cereale în glucoză, mai uşor asimilabilă.
  • FITAZA are un rol important în procesul de DIGESTIE în general şi, în plus, ajută la SINTEZA VITAMINELOR DIN COMPLEXUL B.
  • SUCRAZA proceseaza ZAHARURILE conţinute de majoritatea alimentelor.

Trebuie sa reamintesc aici cat de importanta este si evaluarea VARSTEI BIOLOGICE pentru vârstnici care nu este acelasi lucru cu VARSTA CRONOLOGICA (numarul de ani traiti pe acest pamant).

Deseori varsta metabolica este evidenta pe fata unui senior. Varsta biologica este legata firesc de procesul metabolic al corpului unui senior. Un indicator important in evaluare este IMC/BMI = inaltimea asupra greutatea la patrat

Sistemul BMI (Indicator al Masei Corporale), calculat in functie de inaltime, greutate, varsta si sex, permite determinarea grupei de greutate (subponderal, greutate normala, supraponderal, obezitate – clasele I sau II, obezitate morbida) si poate oferi referinta in abordarea unui alt regim de viata, mai activ, mai echilibrat si mult mai sanatos.

Catalogarea valorilor BMI pentru corpul uman

  • 18.5 sau mai putin – Subponderal
  • intre 18.51 si 24.99 – Greutate normala
  • intre 25.00 si 29.99 – Supraponderal
  • intre 30.00 si 34.99 – Obezitate (clasa I)
  • intre 35.00 si 39.99 – Obezitate (clasa II)
  • 40.00 sau mai mult – Obezitate morbida

Deoarece o data cu vârsta, pofta de mâncare scade si in consecinta masa corporala se reduce trebuie să acordăm о atenţie deosebită vârstnicilor pentru a satisface nevoile de hrană adecvată organismului in aceasta etapa a vietii.

La peste 65 de ani ratia alimentara trebuie sa furnizeze doar 2400 calorii/zi pentru barbat si 2100 calorii/zi pentru femei

De retinut ca:

Nevoia de proteine este de 1 – 1,5 g/kg corp avand in vedere tendinta de dezechilibru la vârstnici.

Ele vor fi asigurate de proteine cu valoare biologica mare, deci de provenienta animala (lapte, albus de ou, peste, carne de pasare si de vita).

Se vor consuma insa cu precautie alimentele bogate in proteine pentru a preveni aparitia gutei.

Lipidele se vor da in cantitate redusa, doar 70 – 90 g/zi pentru a evita cresterea lipidelor in sange si depunerea lor pe peretii vaselor.

In acest scop vor fi preferate lipidele de provenienta vegetala, bogate in acizi grasi nesaturati

Glucidele nu trebuie sa depaseasca 50% din ratia calorica zilnica.

Vor fi evitate dulciurile concentrate, deoarece suprasolicita functia pancreasului.

Se recomanda asigurarea glucidelor prin consumare de paine integrala, cartofi, paste fainoase, legume si fructe.

Este foarte important ca vârstnicii sa consume alimentele in COMBINATIA CORECTA, astfel:

Clasica asociere a fripturii cu cartofi este dăunătoare, nu neapărat pentru că ar elibera substanţe chimice nocive, ci pentru că îngreunează digestia, suprasolicitând resursele enzimatice ale organismului.

În timp ce digestia carbohidraţilor din cartofi începe din gură, prin intermediul enzimelor ce se găsesc în salivă, proteinele sunt digerate de-abia în stomac.

Secreţia simultană şi în cantităţi mari a mai multor enzime din categorii diferite duce la un consum excesiv de energie în detrimentul altor funcţii ale organismului. În această situaţie, digestia se produce lent, iar consecinţa este instalarea balonărilor, constipaţiei şi, în general, a tulburărilor digestive.

În plus, în cazul acestei combinaţii, există riscul ca unele particule de proteine să ajungă direct în sânge, fără a fi digerateacţionând ca nişte antigeni şi declanşând o reacţie din partea sistemului imunitar cu consecinte nefavorabile, asupra sistemului nervos central si declansand alergii si boli autoimune.

CONSTATĂRI si SOLUŢII :

Unii vârstnici nu pot mesteca alimentele, fie din cauza unor probleme dentare, fie a uscaciunii gurii. Aceste persoane vor renunta desigur la fructe si legume proaspete dar si la carne. Acestor persoane li se recomanda:

  • suc de fructe, compoturi de piersici, mere, pere; fructe in sirop – in locul fructelor crude
  • suc de legume; legume pasate si gatite – in locul legumelor crude
  • carne tocata, oua, lapte, branza, iaurt, budinca si supa crema – in locul fripturii
  • cereale gatite, orez, prajituri moi din cereale – in locul pâinii

Unele persoane in varsta se confrunta cu indigestii cauzate de consumul unor alimente. Acestor persoane li se recomanda sa inlocuiasca alimentele care provoaca indigestii cu altele din acelasi grup:

  • lactate (iaurt, budinca, supa crema, branzeturi) – in locul laptelui
  • morcovi, cartofi, pastai, sucuri de legume – in locul legumelor crude (varza, broccoli)
  • sucuri si compoturi de fructe – in locul fructelor proaspete

Numerosi varstnici iau medicamente care le afecteaza apetitul, dar si absorbtia si asimilarea elementelor nutritive esentiale. Acestor persoane li se recomanda sa adauge un plus de savoare mancarii cu ajutorul condimentelor naturale (piper, oregano, dafin, scortisoara, etc.)

Persoanele in varsta locuiesc deseori singure si nu se mai simt motivate sa gateasca sau sa se alimenteze corect. Acestor persoane li se recomandă achiziţionarea alimentelor uşor de preparat, bogate in principii nutritive.

Vârstnicii se confrunta cu mari carente de VITAMINE SI MINERALE si recomand in completare SUPLIMENTE ALIMENTARE, avand in vedere deficientele de nutrienti constatate prin analize medicale si prin biorezonanta.

Alte sfaturi pentru vârstnici :

Este bine ca vârstnicii sa facă zilnic MISCARE, deoarece ajută la creşterea masei musculare (care la vârstnici se diminueaza) si sa ne reamintim ca muschii scheletici misca LIMFA, la nivelul căreia se afla substanţele nutritive atât de necesare vieţii. O formă ideală de mişcare este lucrul in gradina, înotul, aerobic, mersul pe bicicletă, plimbările in ritm alert sau tenisul. Orice gen de activitate fizică trebuie insă adaptat la starea de sănătate a seniorului.

In momentul in care se fac exercitii fizice, corpul are nevoie de mai multe PROTEINE (vegetale cu prioritate).

Iata o lista cu 10 alimente bogate in proteine:

  1. Branza de vaci contine cele mai multe proteine si poate fi consumata in combinatie cu paste sau fructe.
  2. Ouăle stimulează creşterea masei musculare si cresc nivelul de energie deoarece sunt bogate in proteine si vitamine (A, D si E). Se recomnda a se consuma oua fierte la micul dejun, cel putin de doua ori pe saptamana; excesul acestora reprezintă însă principala cauză a intoxicării ficatului. 3. Broccoli si alte legume care contin si fibre, precum spanac.
  3. Sparanghel, porumb dulce, ardei, ceapa si praz.
  4. Ciocolata cu lapte creste rezistenta si intarzie epuizarea fizica.

De asemenea, ciocolata cu lapte ajuta la cresterea rezistentei, intarziind epuizarea fizica.

  1. Migdalele cresc masa musculara, pe lângă faptul că sunt o sursă bogată de proteine, fibre şi grăsimi sănătoase, migdalele conţin din plin vitamina E, vitamine din complexul B, acizi graşi Omega 6, magneziu, potasiu, fosfor, zinc, seleniu, fier, calciu si acid folic.

Studiile arată ca 20-25 de migdale (circa 40 de grame) consumate zilnic acopera 12% din cerintele nutritionale de proteine ale organismului si 35% din necesarul de vitamina E, un antioxidant care lupta impotriva radicalilor liberi si contribuie la recuperare, dupa antrenamentele intense.

  1. Uleiul de peste intensifica metabolismul

Uleiul de peste are proprietati antiinflamatoare, care permit organismului sa se recupereze dupa un antrenament greu. De asemenea, consumul de ulei de peste intensifica metabolismul si arde din depozitele de grasime.

  1. Ananasul reduce inflamatia muschilor

Ananasul contine bromelina, acid cinamic, pectine, polizaharide, vitamina C, triptofan, serotinina si minerale. Din punct de vedere medical, bromelina este o enzima care ajuta la digestie si reduce inflamatia muschilor. Deci consumul regulat de ananas are un rol important atat in arderea grasimilor, cat si in construirea armonioasa a masei musculare.

O cantitate mare de proteine se gaseste si in carnea rosie, slaba.

Vanatul si carnea de bivol sunt doua dintre sursele de carne slaba care contin suficiente proteine, cat si vitamine din complexul B, fier, fosfor, seleniu, zinc si cupru.

  1. Seminţele de dovleac repară muşchii deterioraţi

Semintele de dovleac sunt bogate în minerale precum magneziu, fier, cupru si mangan, care contribuie la dezvoltarea si mentinerea intr-o forma cat mai sanatoasa a musculaturii corpului. Manganul este necesar pentru formarea proteinelor si actioneaza ca un antioxidant care ajuta la repararea muschilor deteriorati. Pentru a asimila jumatate din cantitatea zilnica necesara de mangan este suficient sa se consume o jumatate de punga mica cu seminte de dovleac.

  1. Lintea verde/rosie, nautul, fasolea, mazarea galbena toate astea au intre 18 si 28 grame de proteine.

APA este necesara pentru hidratarea musculaturii avand un rol important in cresterea masei musculare. Corpul uman este 70% apa, iar tesutul muscular este in jur de 75% apa. Pastrarea muschilor hidratati contribuie la cresterea nivelului de energie si ajuta la o digestie mai buna a alimentelor.

Concluzionez ca in alegerea potrivită a dietei pentru vârstnici este absolut necesar să acordăm atenţie deosebită alegerii corespunzătoare a consistenţei nutritive.

Produsele recomandate vârstnicilor ar trebui să fie bogate în valori nutriţionale, în fiecare categorie alimentară, cu accent pe produse bogate în seminţe, legume, fructe, produse lactate degresate sau cu cantitate mică de grăsimi, peşte, carne de pasăre.

  1. Alimentatia trebuie sa se mai bazeze pe produsele derivate din cereale integrale sau imbogatite cu vitamine si minerale: paste din grau integral, orez brun, orz, paine sau alte produse din multicereale.
  2. Lichidele trebuie sa fie consumate din belsug, deoarece faciliteaza digestia si impiedica deshidratarea.

Recomand cu incredere si ALIMENTATIA CROMATICA care poate stimula apetitul vârstnicilor si anume:

* LUNI=VERDE;

* MARTI=ROSU;

* MIERCURI=ALB;

* JOI=ALBASTRU;

* VINERI-GALBEN;

* SAMBATA= MOV:

* DUMINICA =PORTOCALIU

* Aportul bogat de calciu si vitamina D contribuie la intarirea oaselor,de aceea se poate opta pentru lapte, iaurt si branzeturi.

* Proteinele necesare vor fi furnizate de carne, peste, oua, leguminoasele.

* Vârstnicilor li se recomanda in special alimente sarace in grasimi .

O importanta deosebita o are si forma sub care sunt consumate diferitele alimente:

– legumele proaspete si zarzavaturile sunt recomandate, sa fie consumate crude, sau sub forma de

sufleuri si budinci.

Salatele vor fi preparate cu ulei de masline si se vor servi cu precadere la mesele la care se serveste carne;

untul se va servi crud

supele, usor condimentate, pentru a avea un efect stimulant pentru apetit, dar se vor gati fara rantas sau prajeala;

nu se vor consuma grasimi animale.

IMPORTANT !!! Uleiul se va adauga mancarii dupa ce am inchis aragazul, iar sarea se va adauga doar in farfurie.

Alimente permise sau recomandabile:

– lapte degresat, zer, iaurt;

– branza de vaci sau branza preparata din lapte degresat (telemea de vaca);

– carne slaba, fara grasime vizibila si anume:

– orice carne de peste, chiar daca este vorba de peste gras; raci, crevete, stridii;

– pasare (pui, curcan, gaina);

– Grasimi: ulei de: floarea-soarelui, soia, porumb, masline; persoanele alergice la soia vor renunta la aceasta; unt in cantitate limitata.

– oua: de preferat albusul;

– fainoase; paine de preferat rece, prajituri facute cu ulei, paste fainoase, orez, gris;

– legume si zarzavaturi, inclusiv cartofi, preparate fara unt, margarina sau untura;

– orice fructe proaspete;

– compoturi cu siropuri putin dulci;

– inghetate de fructe cu lapte ecremat;

– serbet, sucuri, etc.

– nuci si alune;

– supe de carne degresate, de legume sau peste;

– bauturi: cafea, ceai, apa minerala, bere, vin, alcooluri tari in cantitatile mici prescrise de medic deoarece consumul limitat de bauturi alcoolice este permis. Se recomanda sa nu se depaseasca 250—400 ml pe zi.

Cafeaua este un stimulent la care multi indivizi nu doresc sa renunte. Este permisa, insa se va evita consumarea ei la masa de seara.

Alimente interzise sau consumate cu restrictie:

– lapte gras, smantana, frisca;

– branzeturi grase;

– carne de porc, slanina, sunca grasa, carnati; orice carne cu grasime vizibila; creier

– ulei de cocos, unt in cantitate mare, margarina, sosuri, maioneze;

– abuzul de galbenus, omlete sau alte preparate facute din oua;

– cartofi prajiti sau vegetale preparate cu rintasuri si prajeala;

– compoturi cu siropuri foarte concentrate;

– supe preparate cu smantana, unt, galbenusuri; supe cu carne cu continut de grasime animala;

– bauturi foarte dulci.

In general, se va face uz foarte moderat de zahar, dulciuri, ciocolata, miere, jeleuri, dulceturi, marmelada, siropuri, deserturi foarte indulcite

In ceea ce priveste aportul hidric zilnic trebuie asigurata o anumita cantitate, judicios repartizata pe durata zilei. Este recomandabil ca, totalizand apa de baut, supele, cafelele si ceaiul, sa nu se administreaza mai putin de 1 500 ml/zi.

In ceea ce priveste repartitia acestor lichide pe intervalul zilei, este recomandabil sa se consume cantitatile cele mai mici de lichid la masa de seara, pentru a se evita mictiunile nocturne, care deranjeaza somnul.

Repartitia meselor pe zi prezinta si ea importanta pentru mentinerea unei bune stari generale, pentru a evita obezitatea sau, dimpotriva, slabiri nedorite.

Programul cel mai adecvat pentru un senior activ este cel al meselor dese si putin copioase (4—5 mese pe zi).

Astfel, dimineata se va lua lapte simplu sau cu cafea, ori un iaurt, paine prajita cu putin unt (10—15 g).

Se va servi apoi o gustare in jurul ore-or 10—11, care poate fi constituita din fructe sau o tartina cu branza de vaci, telemea etc.

Masa de pranz va contine, pe langa o supa, un sote sau sufleu, in mod obligatoriu carne cu salate. In functie de faptul daca seniorul este obez sau nu, masa de pranz se va completa numai cu fructe sau cu un desert format din prajitura, biscuiti etc.

O gustare, de obicei constituita din fructe, este indicata in jurul orei 17, pentru ca ultima masa, luata in jurul orelor 20—21, sa contina alimente in cantitate mica si usor digerabile: lapte, paste fainoase cu lapte, branza, eventual un ou moale sau sunca slaba cu paine prajita.

Meniu de alimentatie pentru vârstnici:

Dimineata ora 8 : cafea cu paine si unt, branza de vaci cu rosii;

Ora 11 :               prajitura de casa si un iaurt;

Pranz 14:            supa de rosii cu orez, musaca de dovlecei, paine, gelatina cu fructe;

Ora 17 :              o ceasca de cacao si o portocala;

Cina ora 20-21:  salata de cruditati.

CONCLUZII : Produsele recomandate vârstnicilor ar trebui să fie bogate în valori nutriţionale cu accent pe produse bogate în seminţe, legume, fructe, produse lactate degresate sau cu cantitate mică de grăsimi, peşte, carne de pasăre.

Alte recomandari: Săruri minerale şi microelemente

Legumele constituie o sursă bogată de săruri minerale şi microelemente la fel de importante pentru funcţionarea organismului ca şi vitaminele.

Calciul

Asigură creşterea la copii şi ajută la menţinerea condiţiei bune a oaselor la adulţi.
Îl putem găsi în: cicoare, sfeclă, ridiche, napi, coronişte, fasole.

Fierul

Transportă oxigenul de la plămâni la celelalte organe; protejează împotriva anemiei. Îl putem găsi în: soia, linte, coronişte, fasole, spanac, sfeclă, pătlăgea roşie, porumb, mărar, sparanghel, mazăre, dovlecel verde, ceapă.

Magneziul

Influenţează benefic sistemul nervos şi cel muscular; stimulează amplificarea celulelor noi şi ajută la somn.
Îl putem găsi în: coronişte, fasole, ştiulet de porumb, ceapă, linte, spanac.

Fosfor

Ajută la întărirea oaselor şi a dinţilor, de asemenea are o influenţă bună asupra funcţionării corecte a celulelor cerebrale.
Îl putem găsi în: fasole, linte, coronişte, anghinare.

Potasiul

Influenţează benefic sistemul nervos şi cel muscular; stimulează amplificarea celulelor noi şi ajută la somn.
Îl putem găsi în: coronişte, fasole, ştiulet de porumb, ceapă, linte, spanac.

In completare recomand SUPLIMENTE ALIMENTARE, avand in vedere deficientele de nutrienti constatate prin analize medicale si prin biorezonanta.

Se considera necesar un aport zilnic de aproximativ 12 mg fier, pentru a se putea combate tendinta la anemie, frecvent intalnita la batrani. Alimente care contin fier: carne, legume, fructe uscate.

Cantitatea de calciu necesara pentru omul varstnic este de cca 850 mg/zi sau de aproximativ 10 mg/kilocorp/zi. Aceasta poate fi asigurata prin consumarea de lapte, branzeturi sau iaurt.

Daca se respecta prescriptiile privitoare la consumul zilnic de fructe, se asigura seniorului aportul zilnic de vitamine si minerale. In sezonul in care procurarea fructelor este mai dificila se poate face o suplimentare cu preparate fitoterapeutice care sa contina vitamine din grupul B (necesarul zilnic de vitamina B1 este de 1,5 mg si cea de vitamina B2 de 1,8 mg), precum si cu vitamina C (cca 75 mg/zi). Se mai considera necesara consumarea a 5 000 U.I. de vitamina A.

Legumele – vitamine la fiecare masă

Vitaminele sunt substanţe indispensabile pentru buna funcţionare a organismului, unele dintre ele influenţând o creştere corectă. Trebuie să ştim unde putem găsi vitaminele.

Există 13 vitamine pe care organismul nostru nu le poate produce singur, de aceea trebuie să ni le administrăm prin intermediul alimentaţiei.

Ce funcţii îndeplinesc vitaminele?

În ce legume le putem găsi?

Vitamina A – beta-carotenul

» ajută la creştere, protejează vederea şi pielea,

» broccoli, morcovul, varza, varza de Bruxelles, dovlecelul verde, cicoarea, spanacul, salata, măcrişul, pătrunjelul, păpădia, mazărea, dovleacul, soia.

Vitaminele B1, B2, B3, B6

» răspund de buna funcţionare a sistemului muscular şi a celui nervos,
» vinetele, spanacul, fasolea, salata, lintea, măcrişul, păpădia, mazărea, cartofii, soia, pătlăgelele roşii.

Vitamina B9» ajută la producerea, creşterea şi reproducerea globulelor roşii, permite asimilarea albuminelor,
» fasolea în păstaie, spanacul, broccoli, varza, sparanghelul, salata, lintea, cartofii, prazul, fasolea.

Vitamina C

» sporeşte rezistenţa la infecţii, combate oboseala şi ajută la asimilarea fierului,
» ţelină, broccoli, varză de Bruxelles, conopidă, măcrişul, cicoarea, spanac, salată, napi, pătrunjel, păpădia, ardeiul, ridiche, pătlăgea roşie.

Vitamina D

» fortifică sistemul osos, contracarează scolioza şi îmbunătăţeşte imunitatea.

» mânătărci

Vitamina E

» protejează celulele împotriva radicalilor liberi şi are o influenţă benefică asupra ţesuturilor,
» sparanghel, salată, spanac, fasole, soia.

Vitamina H

» încetineşte încărunţirea şi căderea părului, îmbunătăţeşte coagularea sângelui,

» ciuperci, morcovi, pătlăgele roşii, spanac.

Vitamina K

» ajută la coagularea sângelui,
» broccoli, morcov, varză, conopidă, fasole în păstăi, salată, cartofi.

 Vitamina P

» ajută la tratarea sângerării gingiilor, acţionează anti-alergic,

» măceş, varză, pătlăgea roşie, salată, spanac, cartofi.

Categories: Dieta

Dieta recomandata in hipertensiune arteriala

Prin hipertensiune arterială (HTA) se înţelege presiunea prea mare de curgere a sângelui prin artere. Hipertensiunea este un efect care se manifestă datorită unor cauze necunoscute de medicină (hipertensiune idiopatică) sau a unor boli (hipertiroidie, boli renale, diabet, boli ale inimii) şi este foarte periculoasă deoarece adesea nu prezintă nici un semn sau simptom alarmant. Vârsta medie de apariţie a HTA este de 45 de ani.

Creşterea tensiunii arteriale are două mari efecte negative asupra organismului uman: îmbătrânirea vaselor de sange şi suprasolicitarea inimii.

Cele mai importante complicaţii ale hipertensiunii arteriale sunt: insuficienţa cardiacă, angina pectorală şi infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, insuficienţa renală.

De asemenea, hipertensiunea arterială contribuie la accelerarea procesului de ateroscleroză. Astfel, se ajunge la îngroşarea vaselor şi la frânarea aportului de oxigen în ţesuturi. Un rol extrem de important în reducerea valorilor tensionale îi revine dietei alimentare şi modificării stilului de viaţă, după caz, prin scăderea în greutate, renunţarea la tutun şi cafea, reducerea consumului de alcool şi a alimentelor care favorizează ateroscleroza, şi prin creşterea activităţii fizice.

Măsurile generale legate de modificarea stilului de viaţă trebuie instituite la momentul adecvat în rândul tuturor pacienţilor, inclusiv la cei care necesită tratament farmacologic hipotensor, cu scopul de a reduce valorile tensiunii arteriale, de a controla alţi factori de risc cardiovascular, precum şi de a reduce dozele de medicamente. Scăderea în greutate este prima recomandare pentru persoanele hipertensive supraponderale, pentru fiecare kilogram pierdut, valorile tensionale scăzând cu aproximativ 1 mm Hg.

Dieta alimentară a pacientului hipertensiv ar trebui să se axeze pe alimente cu un conţinut redus de sare. Scăderea consumului de sare trebuie facută treptat, începând cu eliminarea alimentelor foarte sărate – mezeluri, telemea, brânză de burduf, brânză topită, brânzeturi fermentate, caşcaval, măsline, murături, conserve- precum şi renunţarea la adăugarea sării şi condimentelor (vegeta, delikat etc) la mâncărurile preparate în casă.

Trebuie acordată atenţie şi dietei hidrice, punându-se accent pe consumul de apă plată cu un conţinut de sare mai mic de 10 mEq/l. La fel de importantă este şi scăderea aportului caloric, prin reducerea consumului de grăsimi animale şi dulciuri concentrate. S-a demonstrat că o creştere a aportului de potasiu, magneziu şi calciu, alături de reducerea aportului de sare, contribuie, prin creşterea eliminării urinare de sodiu, la scăderea valorilor tensionale. De asemenea, sunt indicate alimente care conţin iod, vitamina C şi acizi graşi Omega-3 şi Omega-6.

Alimente bogate în potasiu: germeni de grau, fulgi de cartofi, pătrunjel, leguminoase (în special soia), mere, stafide, caise (uscate), piersici (uscate), prune (uscate), fistic, migdale dulci, castane, smochine, curmale, arahide şi drojdie de bere.

Alimente bogate în iod: galbenuş de ou (crud), ridiche, brocoli, spanac, ciuperci champignon, arahide, caju.

Acizi graşi (Omega-3, Omega-6) se găsesc în: ulei de cânepă, uleiuri vegetale extravirgine, seminţe, nuci. Acestea scad colesterolul şi împiedică depunerea lui pe artere.

Abandonarea fumatului şi cafelei sunt măsuri extrem de importante în reducerea valorilor tensiunii arteriale. De asemenea se recomandă evitarea băuturilor excitante precum Coca–Cola, Pepsi, ceai negru, energizante şi reducerea băuturilor alcoolice. Reglarea tensiunii arteriale poate fi facută prin consumul adecvat de legume, fructe şi alimente sărace în lipide.

Ceea ce nu trebuie să lipsească din dieta unei persoane hipertensive sunt cerealele integrale, carnea de pasăre, peştele şi nucile. Cerealele integrale includ: pâine, cereale ce pot fi consumate la micul dejun, orez şi paste făinoase. Trebuie acordată o atenţie mare cerealelor integrale, deoarece acestea conţin mai multe fibre şi nutrienţi comparativ cu cerealele rafinate; de exemplu se poate utiliza orezul brun în locul orezului alb, pastele făinoase integrale în locul celor obişnuite şi pâinea cu cereale integrale în locul pâinii albe.

Trebuie optat pentru alimentele care conţin pe etichete marcajul “100% cereale integrale” sau “100% făina integrală”. Cerealele sunt în mod normal sărace în lipide, de aceea se recomandă evitarea adăugarii la prepararea acestora a untului, cremelor şi sosurilor de brânză. Legumele precum roşiile, morcovii, brocoli, cartofii dulci, verdeţurile sunt legume bogate în fibre, vitamine şi minerale precum potasiu şi magneziu. Legumele pot fi asociate cerealelor, constituind un fel principal. Se pot utiliza atât legume proaspete cât şi congelate, însă trebuie acordată grijă celor congelate, acestea putând avea adaos de sodiu. Se recomandă cura cu suc de ţelină şi morcov (150 ml pe zi), dar şi consumul de ţelină şi morcov sub forma de salată, în cure de 6 săptămâni. Acest remediu are şi capacitatea de a reduce colesterolul.

Majoritatea fructelor nu necesită preparare pentru a face parte din dieta zilnică. La fel ca şi legumele, acestea sunt bogate în fibre, potasiu şi magneziu şi sunt de obicei sărace în lipide, cu excepţia fructelor – avocado şi nuca de cocos. Se recomandă adăugarea de fructe la mesele principale, precum şi consumarea acestora ca şi gustare între mesele principale. Se pot prepara şi deserturi gustoase combinând fructele cu iaurt dietetic sau cu conţinut redus de grăsimi, fără a adăuga zahăr.

Ori de câte ori este posibil, se recomandă consumul fructelor cu coajă, datorită conţinutului crescut în fibre şi nutrienţi. Se recomandă atenţie doar la consumarea citricelor şi sucurilor de citrice precum grapefruit, deoarece acestea pot interacţiona cu diverse medicamente (spre exemplu anticoagulantele), motiv pentru care trebuie discutat cu medicul curant dacă acestea pot face parte din dieta zilnică a pacientului.

Lactatele precum laptele, iaurtul, brânza şi foarte multe alte produse derivate, sunt o sursă majoră de calciu, vitamina D şi proteine, însă trebuie alese cu mare atenţie cele care au conţinut moderat sau redus în grăsimi, deoarece pot fi o sursă importantă de grăsimi, de regulă grăsimi saturate. În condiţiile intoleranţei la produsele lactate, se pot alege produse fără lactoză sau se pot administra produse ce conţin enzima lactaza pentru evitarea manifestărilor clinice ale intoleranţei. Nu se recomandă consumul excesiv de brânzeturi, chiar dacă acestea au un conţinut sărac în grăsimi, din cauza nivelului crescut de sare.

Consumul cărnii de pasăre şi peşte reprezintă o sursă bogată de proteine, vitamine B, fier şi zinc, însă deoarece şi varietaţile de carne slabă conţin grăsimi şi colesterol, nu se recomandă ca aceasta să fie componentul principal al mesei la pacienţii cu hipertensiune arterială; recomandarea este ca porţia de carne la o masă să reprezinte o treime, maxim o jumătate din porţia de legume. Înainte de preparare trebuie îndepartată pielea şi grăsimea, iar prepararea ar trebui făcuta prin fierbere, coacere sau prăjire la grătar, în loc de prăjirea în ulei. De asemenea, se recomandă consumul de somon, hering şi ton la pacienţii hipertensivi. Aceste tipuri de peşte au un conţinut extrem de bogat în acizi graşi Omega-3 ce ajută la scăderea nivelului de colesterol total.

Migdalele, seminţele de floarea soarelui, fasolea, mazărea şi lintea sunt surse bogate de magneziu, potasiu şi proteine. De asemenea, sunt bogate în fibre şi fitochimicale (licopen) ce reprezintă constituienţi ce protejează împotriva afecţiunilor cardiovasculare şi cancerigene. Porţiile din aceste produse ar trebui să fie moderate şi servite doar de câteva ori pe săptămână, din cauza aportului crescut de calorii. Nucile sunt bogate în grăsimi, însă tipurile de grăsime sunt sănătoase, fiind reprezentate de grăsimile mononesaturate şi acizii graşi Omega-3. Ca urmare a aportului caloric crescut, acestea trebuie consumate în cantităţi moderate, putând fi adaugate ca supliment la salate sau cerealele de la micul dejun.

Produsele pe baza de soia, precum tofu, sunt o bună alternativă la produsele din carne, deoarece acestea conţin toţi aminoacizii esenţiali necesari organismului. Grăsimile şi uleiurile ajută organismul să absorbă o serie de vitamine esenţiale şi promovează buna funcţionare a sistemului imunitar. O cantitate ridicată de grăsimi în alimentaţie, creşte riscul de apariţie a bolilor cardiovasculare, diabetului şi obezitătii. Grăsimile saturate şi cele trans-saturate sunt principalii responsabili de creşterea colesterolului şi creşterea riscului de boală coronariană, motiv pentru care trebuie consumate cantităţi moderate de carne, unt, lapte integral, ouă, slanină, ulei de palmier sau nucă de cocos. Trebuie evitate grăsimile trans, întalnite de obicei în alimente procesate precum biscuiţi sau produse de patiserie. Se recomandă citirea cu atenţie a tabelelor cu informaţii privind compoziţia alimentelor precum: margarina şi dressing-urile pentru salate, pentru a le alege pe cele cu concentraţia cea mai mică de grăsimi saturate şi fără grăsimi trans-saturate.

Dulciurile nu ar trebui să fie excluse în totalitate din dietă, ci doar moderate cantităţile. În alegerea dulciurilor adecvate pentru consum la persoanele cu hipertensiune arterială trebuie să se ţină cont de cele cu conţinut redus de grăsimi sau fără grăsimi precum şerbeturi, îngheţată de fructe, jeleuri, bomboane, biscuiţi graham. Îndulcitorii artificiali precum aspartamul (NutraSweet, Equal, Spoonful, Equal-Measure) sau sucraloza (Splenda) pot ajuta la potolirea poftei de dulce la persoanele hipertensive atunci când se folosesc în cantităţi moderate. Nu se recomandă utilizarea zahărului pentru ca acesta nu are valoare nutriţională, ci doar calorică. În cazuri mai grave, cu tensiuni peste 18-20 cm Hg, regimul alimentar prevede, săptămânal, o zi de cruţare numai cu legume şi fructe, iar la persoanele obeze cura se prelungeşte la 2-3 zile pe săptămână. În restul zilelor se trece la o alimentaţie cu legume şi fructe, bogate în săruri de potasiu şi în vitamine, care degradează colesterolul din ficat şi din vasele sanguine. Dintre legumele şi fructele proaspete se recomandă a se consuma zilnic usturoi, ceapă, praz, salată verde, leuştean, mazăre, fasole (păstăi şi boabe), tomate, ţelină (rădăcini şi frunze), sfeclă roşie, hrean, pere, pepene verde, banane. Acestea asigură o bună funcţionare a arterelor prin conţinutul ridicat în fibre, vitamine şi elemente nutritive.

Sunt interzise: carnea de porc, raţă şi gâscă, mezeluri, afumături, grăsimi animale, prăjeli, vânat, peşte gras de crescătorie şi sărat, organe, conserve din carne şi peşte, brânzeturi sărate, caşcaval, gălbenuş de ou, condimente iuţi, murături, produse zaharoase, snacks-uri, fructe oleaginoase, cafea, tutun, ape minerale sodate, băuturi acidulate şi alcoolice.

Categories: Dieta

Tags: , , ,

Vitamina B12 în nutriție

Date generale:

  • are cea mai mare moleculă şi singura care conţine în structură un element mineral (cobaltul, în concentraţie de 4,5%) necesar maturizării hematiilor, de aceea se mai numeşte „vitamina roşie”;
  • conţine, de asemenea, radicalul cian de unde şi denumirea de ciancobalamina;
  • cantitatea stocată poate să ajungă la 2-10 mg, suficientă pentru 3-5 ani. Vitamina B12 din surse endogene nu se absoarbe. Absorbţia şi utilizarea optimă este realizată prin asociere cu vitamina B6;

Roluri

Mecanismul de acţiune al vitaminei nu este pe deplin cunoscut. Se admite că:

  • este esentială pentru functionarea corectă a sistemului imunitar;
  • intervine în metabolismul aminoacidului metionină, colinei, neurotransmitătorilor, homocisteinei, construirii acizilor nucleici (ADN-ARN);
  • are rol important în sinteza proteinelor şi în metabolismul glucidelor şi lipidelor;
  • facilitează eliberarea acidului folic;
  • participă la formarea şi transferul grupărilor cu un carbon (radicalii metil, formil);
  • participă la sinteza factorului III – cu efecte hepatoprotectoare, de prevenire a cancerului;
  • are rol detoxifiant;
  • are rol energizant, revitalizant excelent în combinaţie cu acidul folic, stimulează creşterea şi pofta de mâncare la copii;
  • menţine starea de sănătate a sistemului nervos, scade iritabilitatea, creşte puterea de concentrare, îmbunătăţind memoria şi echilibrul psihic;
  • este coenzimă a mai multor enzime ce intervin în metabolismul aminoacizilor;
  • previne steatoza hepatică (rol lipotrop).

Dezechilibre cantitative

Deficitul de vitamină B12 la sugari se întâlneşte relativ rar în primele 3-4 luni de viaţă, întrucât rezervele antenatale sunt suficiente, iar diversificarea alimentaţiei îi acoperă necesarul. Frecvent, carenţa se poate întâlni în: aport neadecvat, absorbţie defectuoasă, boli digestive, carenţe minerale, în hipotiroidism, enterocolite cronice, celiachie, după terapie îndelungată cu tuberculostatice, în consum exagerat de antibiotice. Carenţa de vitamină B12 afectează în principal ţesuturile în care au loc multiplicări celulare rapide: măduva hematoformatoare, sistemul nervos, cât şi mucoasa tubului digestiv.

Megadoze (500 mg) de vitamina C dezvoltă reacţii adverse faţă de absorbţia, dar şi faţă de biodisponibilitatea vitaminei B12. Sunt consemnate date care confirmă faptul că persoanele care consumă cronic 1 g vitamina C/masă dezvoltă un sindrom carenţial B12.

Raţia

Doza zilnică recomandată este de 3 mg, însă se consideră că o doză de 5-15 mg/zi ar fi mai potrivită. Raţia trebuie suplimentată în unele cazuri, cum ar fi:

– regim vegetarian (fără ouă şi produse lactate);

– tulburări de secreţie gastrică, tratamente alcalinizante;

– alcoolism;

– marii consumatori de proteine;

– vârstnicii;

– femeile, înainte şi în timpul menstruaţiei.

Acizii şi substanţele alcaline, apa, lumina soarelui, alcoolul, estrogenii, somniferele se constituie în inamici ai vitaminei B12.

Surse

Vitamina B12 nu este sintetizată de vegetale cu excepţia câtorva mucegaiuri. Sursele exogene sunt reprezentate prioritar prin alimente naturale de origine animală, iar sursele endogene sunt reprezentate de sintezele intestinale (unele bacterii din intestin o sintetizează). În cadrul surselor exogene trebuie menţionat şi faptul, foarte important, că vitamina se obţine ca subprodus în fabricile de antibiotice.

Este conţinută în ficat, rinichi, carne de vită, porc, gălbenuş, brânză, lapte, peşte, alge marine, drojdie. Algele conţin ciancobalamina, metilcobalamina şi hidroxi-cobalamină în cantitate mai mare decât carnea de vită şi peşte.

Alimentele care conţin o cantitate mare de vitamină B12 sunt:

spirulina (160 mg%), ficatul de raţă (68 mg%), ficatul de găină (37 mg%), lebărvurştii 23 (mg%), stridiile (18 mg%), heringii (13 mg%), scrumbia (9 mg%), sardelele (8 mg%), păstrăvul (7 mg%), gălbenuşul (3 mg%), ţiparul (3 mg%), carnea (2 mg%), carnea de pasăre (1 mg%), laptele (0,3 mg%).

Spirulina conţine de 25 ori mai multă vitamina B12 (160 µcg/100g) decât ficatul de vită (6.5 mcg/100 g)

Opinii ale specialiştilor

Vitamina B12 constituie un subiect de mare interes pentru cei care au adoptat sau intenţionează să adopte un regim strict vegetarian. Mulţi sunt convinşi că excluderea din alimentaţie a tuturor produselor alimentare de origine animală nu prezintă niciun risc şi că o astfel de alimentaţie asigură toate substanţele nutritive necesare organismului. Unul dintre argumentele invocate în sprijinul acestei idei este de natură ideologică, şi anume că dieta originară a strămoşilor noştri era, conform relatării biblice, o dietă strict vegetariană. Raţionamentul este evident: dieta stabilită de Dumnezeu trebuie să fi fost perfectă, deci, dacă vrem să avem o alimentaţie sănătoasă nu trebuie decât să adoptăm acea dietă ideală de la început, adică dieta strict vegetariană. Şi totuşi, nutriţioniştii avertizează persoanele care nu consumă nici un fel de alimente de origine animală asupra riscului apariţiei carenţei de vitamina B12.

Cum este afectata vitamina B12 prin gatire sau depozitare?

Vitamina B12 se păstrează foarte bine în produsele de origine animală, chiar și când acestea au trecut prin procesul de gătire. De exemplu, aproximativ 70% din vitamina B12 prezentă în carnea de vită se menține chiar și după ce aceasta a fost fiartă timp de 45 de minute la 175º Celsius. În mod similar, aproximativ 70% din vitamina B12 este înca prezența în laptele de vacă după ce se fierbe 2-5 minute. Modul în care se menține vitamina B12 în alimentele pe bază de plante nu a fost încă suficient cercetat.

Afectiunile stomacului pot contribui la deficitul de vitamina B12. Iritatiile si inflamatiile stomacului pot impiedica celulele de la nivelul stomacului sa functioneze corect. Cand functioneaza in mod necorespunzator, celulele ar putea sa nu mai produca o substanta necesara pentru absorbtia vitaminei B12; numita factor intrinsec (FI). Fara FI, B12 nu poate fi absorbit din tractul gastro-intestinal in celulele corpului.

O alta problema este lipsa de acizi in stomac (o afectiune numita numita hipochlorhidria) care intervine in modul de absorbtie a vitaminei B12 deoarece in mare parte B12 este atasat la proteinele din alimente iar acizii din stomac sunt necesari pentru a elibera B12 din aceste proteine. Abuzul de medicamente folosite pentru a controla aciditatea gastrica si ulcerele gastrice poate cauza infectarea cu bacteria Helicobacter pilori.

B12 si dieta vegetariana

Continutul de vitamina B12 din legume variaza in mare masura in functie de distributia microorganismelor in mediul inconjurator. Plantele nu sunt capabile sa produca vitamina B12 iar cantitatea disponibila din acestea este strict dependenta de solul in care sunt cultivate si de microorganismele de la nivelul radacinii (bacterii, mucegaiuri si ciuperci) care sa produca propriu-zis vitamina. Capacitatea unei diete vegetariene de a asigura necesarul de vitamina B12 pentru organismul nostru este foarte controversata. In general alimentele de origine animala sunt cele recomandate pentru a fi siguri ca obtinem tot necesarul de vitamina B12.

Categorii de medicamente care pot diminua capacitatea organismului de absorbtie a vitaminei B12: antibiotice, medicamente impotriva cancerului, anticonvulsivante, medicamente anti-guta, antihipertensive, antiParkinson, antipsihotice sau anticonceptionalele.

Interactiunea cu alte vitamine

Este demonstrat ca deficitul de vitamina B6 din organism afecteaza absorbtia de vitamina B12. Conversia vitaminei B12 din forma non-activa in forma sa biologic activa necesita prezenta de vitamina E. Persoanele care au un deficit de vitamina E au foarte probabil si deficit de vitamina B12. Dozele mari de vitamina C nu compromit functiile vitaminei B12. Un aport excesiv de acid folic poate masca deficientele de B-12, iar persoanele cu risc de deficit de vitamina B12 care iau si suplimente de acid folic ar trebui sa se consulte cu medicul specialist. Vitamina B12 este cel mai frecvent intalnita in suplimentele de vitamine sub forma de cianocobalamina. Aceasta forma de vitamina este gasita doar in laborator.

Analiza Biochimică a Vitaminei B12

Cobalamina este formata dintr-un tetrapirol plan cu un atom de cobalt central, o grupare nucleotidica (5,6-dimetilbenzimidazol) sub nivelul planului si o parte prostetica deasupra planului.

In functie de gruparea prostetica se identifica mai multe forme de cobalamina: metilcobalamina, care predomina in plasma si in citoplasma, adenozilcobalamina, care predomina intramitocondrial, si ciancobalamina, care este un preparat farmacologic stabil care trebuie convertit in alte forme pentru a fi activ metabolic.

Pentru a fi activa cobalamina trebuie redusa din starea naturala oxidata (Co3+ sau Co2+). Cobalamina redusa (Co+) are doua roluri cunoscute la om: transformarea metilmalonat CoA in succinil CoA (ca parte a oxidarii acizilor grasi), reactie catalizata de metilmalonil CoA mutaza – dependenta de cobalamina si metilarea homocisteinei la metionina, reactie catalizata de metionin sintetaza si care necesita prezenta de metiltetrahidrofolat, metilcobalamina servind drept cofactor.

Deficienta cobalaminei determina acumularea de metilmalonil CoA, homocisteina si metiltetrahidrofolat, cu scaderea formei active, tetrahidrofolatul, ducand la alterarea sintezei ADN, rezultatul final fiind oprirea in diferite stadii ale interfazei a precursorilor hematopoietici. Consecinta este aparitia anemiei megaloblastice care se poate asocia cu leziuni ireversibile ale SNC (prin deficit de metilare a proteinelor SNC).

Cobalamina este eliberata de proteinele de legare din alimente de catre pepsina la pH-ul acid din stomac, se leaga de transcobalamina (TC) I salivara; in duoden cobalamina este eliberata sub actiunea proteazelor pancreatice si se leaga de factorul intrinsec (FI) (inclusiv cobalamina excretata biliar) produs de celulele parietale gastrice. Complexul cobalamina-FI este endocitat la nivelul celulelor ileale prin intermediul cubilinei si megalinei, apoi este splitat si cobalamina se leaga de TC II (sintetizata in ficat), acest complex parasind bazolateral celulele ileale si intrand in circulatie la cateva ore dupa ingestie. O parte din cobalamina este internalizata la nivelul ficatului prin intermediul receptorilor pentru TC II, iar clearance-ul continua in circulatia sistemica, mai ales la nivelul rinichiului, cu un timp de injumatatire de 90 minute. ~70 % din cobalamina plasmatica este legata de TC I (produsa de leucocite), acest complex nefiind preluat de tesuturi (timp de injumatatire 9-10 zile). Continutul total de cobalamina al organismului este de 2.5 mg la adult, in timp ce pierderile zilnice (biliare si urinare) sunt de numai 1 microgram

Deficitul alimentar de vitamina B12 este extrem de rar, exceptand vegetarianismul strict, copiii nascuti din mame cu deficienta sau in cazul dietei restrictive din fenilcetonurie. Absorbtia intestinala insuficienta reprezinta principala cauza de deficit de vitamina B12.

Recomandari pentru determinarea vitaminei B12 serice:

– anemie megaloblastica;

– gastrita atrofica cronica;

– gastrectomie;

– boli ale ileonului terminal (boala Crohn, limfom, rezectie etc.);

– alcoolism cronic;

– dieta vegetariana prelungita (ani);

– ingestia prelungita (ani) de inhibitori ai pompei de protoni/blocanti de receptori H2;

– pacienti cu SIDA.

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate), inaintea unei eventuale injectii cu vitamina B12, efectuarii testului Schilling sau administrarii de radionuclizi.

Metoda

Se foloseste metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Pentru cadre medicale:

Specimen recoltat – sange venos.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare.

Volum proba – minim 0.5 ml ser.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 2 zile la 2-8° C ; 2 luni la -20° C ; se congeleaza numai o data, se protejeaza de lumina.

Limite si interferente

Conditii fiziologice si patologice:

False scaderi (fara semne de deficienta):

– sarcina (trimestrele II-III): niveluri pana la <100 ng/L, se normalizeaza la cateva zile dupa nastere.

– deficit de folati: valorile se normalizeaza dupa tratamentul cu folati; trebuie diferentiata de deficitul combinat al ambelor vitamine;

– infectie HIV, mielom multiplu, scleroza multipla.

Fals normala:

– exista un numar de pacienti varstnici cu semne si simptome clare de deficienta, dar cu niveluri normale de cobalamina serica (250-350 ng/L) din motive necunoscute;

– asocierea leucemiei mieloide cronice cu anemie pernicioasa;

Interferente medicamentoase:

Cresteri:

– cloralhidrat, omeprazol.

Scaderi:

– anticonvulsivante, acid ascorbic, colestiramina, clorpromazina, colchicina, metformin, neomicina, octreotid, contraceptive orale, ranitidina, rifampicina.

Interferente analitice:

Daca pacientul se afla in tratament cu biotina > 5 mg/zi, recoltarea de sange pentru determinarea vitaminei B12 se va face la cel putin 8 ore de la ultima administrare. In cazuri izolate, prezenta in titruri mari de anticorpi antiantistreptavidina sau antiruteniu poate cauza interferente, iar rezultatele obtinute sunt neconcludente.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close