Ultimele cercetari asupra evolutiei corpului uman au concluzionat ca nivelul metalelor grele din organism este de 700 de ori mai mare in prezent decat cel al stramosilor nostri.

Metalele grele mai sunt denumite si antinutrimente si cele mai periculoase pentru sanatate sunt plumbul, cadmiul si aluminiul.

Aceste metale pot provoca tulburari de sanatate, de la pierderi de memorie, comportament agresiv, schimbari bruste de dispozitie si tulburari de somn. Omul modern are tendinta sa asimileze aceste metale grele din cauza alimentatie nesanatoase pe care o are iar in cele ce urmeaza va vom prezenta sursele cele mai comune ale acestora si efectele pe care le au asupra organismului.

Metalele grele pot fi un real pericol pentru sanatatea noastra. Chiar daca unele dintre ele ne sunt necesare in cantitati foarte mici, trebuie stiut ca, atunci cand depasesc anumite concetratii, ne pot imbolnavi grav.

Metalele grele sunt inamicii invizibili care ne ataca santatea chiar din farfurie, prin alimentele pe care le consumam, prin apa pe care o bem sau prin aerul pe care il respiram. Se acumuleaza in organism in timp iar eliminarea lor este lenta si dificila. Marele pericol consta in faptul ca metalele grele nu au miros, gust, culoare si de aceea nu ne putem da seama de prezenta lor. Ele se depun zilnic in tesuturi si organelle vitale, declansand, in timp, probleme de sanatate.

Intoxicatia este foarte greu de depistat deoarece manifestarile sunt asemanatoare cu cele ale altor boli. Fiecare metal greu ataca alt organ: poate fi afectat sistemul digestiv si atunci apar greturi, varsaturi, dureri abdominale; poate fi afectat sistemul muscular si atunci apar stari de slabiciune, oboseala musculara, lipsa de energie.

Metalele grele care cauzeaza cel mai frecvent probleme de sanatate sunt mercurul, plumbul, arsenicul si cadmiu (din fumul de tigara). Alte metale periculoase sunt: aluminiu, antimoniu, crom, cobalt, cupru, mangan, seleniu, staniu, taliu si uraniu.

De la produsele de uz casnic, sau deodorante pana la urmele avioanelor lasate pe cer sau cremele cu protectie solara, toate acestea contin urme de metale grele. Vaccinurile sunt si ele o sursa de metale grele, de aluminiu, mai exact – acesta este este injectat direct in sange si poate provoca probleme neurologice.

Alte surse de metale grele sunt:

• Tevi de plumb
• Carne de peste (somon, ton, pestele sabie)
• Termometre cu mercur (daca se sparg)
• Becuri electrice economice (daca se sparg)
• Vase de gatit din aluminiu sau cele care contin metale grele
• Vaccinuri
• Pesticide
• Produse de curatenie sau cosmetice nenaturale
• Benzina
• Tutunul
• Aditivii alimentari
• Medicamentele
• Apa din apropierea fabricilor, minelor sau depozitelor de deseuri
• Plombele cu amalgam care contin mercur

Afectiunile care pot fi declansate de un nivel crescut al metalelor grele in organism sunt dintre cele mai grave:

• Cancer
• Boli de rinichi
• Boli de ficat
• Autism
• Boli autoimune
• Afectiuni articulare
• Tulburari ale sistemului nervos
• Boli neurodegenerative precum Parkinson sau Alzheimer
• Tulburari endocrine
• Diformitati ale fatului in timpul sarcinii

Plumbul afecteaza psihicul si somnul. Copiii pana in 12 ani sunt cei mai vulnerabili la intoxicatia cu plumb din cauza ca aceasta poate sa le afecteze ireversibil creierul. Simptomele intoxicatiei cu plumb sunt durerile de cap frecvente, tulburarile de somn, comportamentul agresiv si lipsa de concentrare, iar la adulti apare si iritabilitatea, anxietatea, depresia, si insomnia.

Plumbul se asimileaza in corp intr-o cantitate mica din alimente. Insa de cele mai multe ori intoxicatia cu plumb se face in momentul expunerii intr-un mediu poluat sau de la recipientele de gatit care nu contin inox.

Tratamentul cel mai des intalnit pentru eliminarea plumbului din corp este cel cu vitamina C care protejeaza sistemul nervos central.

Plumbul este cel mai larg utilizat metal neferos. Plumbul si compusii sai au numeroase aplicatii comerciale si industriale, fiind prezenti in lacuri si vopseluri, baterii, pigmenti, insecticide, materiale plastice si ceramice, echipamente medicale, armament, benzina, industria sudurii.

Principalele cai de expunere la plumbul anorganic sunt inhalarea si ingestia. La adult expunerea se realizeaza in special profesional, iar la copii prin ingestia de vopseluri cu plumb din case vechi. Expunerea se mai poate face si prin practicarea distilarii ilegale a alcoolului in recipiente ce contin plumb.

Plumbul este absorbit in organism atat prin tractul respirator, cat si prin cel gastrointestinal. Absorbtia este invers proportionala cu dimensiunea particulei, ceea ce face ca inhalarea prafului cu plumb sa aiba impactul cel mai mare. Este transportat si transplacentar fiind implicat in intoxicatia congenitala, cu urmatoarele consecinte posibile: avort spontan, prematuritate sau greutate mica la nastere.

Simptomele precoce ale intoxicatiei cu plumb sunt reprezentate de: apatie sau iritabilitate, astenie fizica, anorexie, greata, constipatie, dureri abdominale intermitente, mialgii. Anemia cu reticulocitoza si punctatii bazofile la examinarea frotiului de sange periferic se numara printre complicatiile hematologice ale saturnismului. De asemenea mai pot sa apara: lizereu gingival caracteristic si depozite de plumb pe radiografii ale oaselor lungi la copii. In cazul intoxicatiilor severe apar tulburari gastrointestinale grave si neurotoxicitate (ataxie, slabiciune musculara, convulsii, stupor, coma).

Cadmiul sporeste agresivitatea. Persoanele cele mai expuse la efectele provocate de cadmiu sunt persoanele care fumeaza din cauza ca nivelul cadmiului din sange creste direct proportional cu numarul tigarilor fumate.  Totodata, intoxicatia cu cadmiu se poate capata si prin inhalarea gazelor de esapament ori prin consumul de alimente tip fast-food sau cafea vrac.

Intoxicatia cu cadmiu duce la stari de irascibilitate, confuzie si frica. Persoanele care au o cantitate de cadmiu mai mare decat cea admisa au declarat in timpul ultimelor sondaje ca au si foarte multe cosmaruri. Totodata, acest metal pare sa favorizeze si aparitia cancerului.

Cadmiul este un metal alb-argintiu, prezent in cantitati variabile in minereurile de zinc. Este utilizat in principal in procesul de electro-galvanizare si in reactoarele atomo-nucleare.

In forma sa organica, cadmiul este intalnit in alimente, apa si aer. Aportul normal de cadmiu prin dieta variaza intre 2 si 200 μg/zi. Desi formele organice solubile pot produce toxicitate, expunerea excesiva la cadmiul organic indica o poluare izolata a mediului.

Efectele toxice acute ale cadmiului depind de calea de expunere. Inhalarea unor cantitati mari de particule de cadmiu produce intr-o prima faza febra, cefalee, greata, varsaturi, iritatie nazofaringiana, tuse, dispnee, urmata de instalarea unei pneumonite chimice si, posibil, a unui edem pulmonar acut letal. Expunerea cronica la particule de cadmiu din aerul respirat poate genera emfizem pulmonar.

Inhalarea sau ingestia cronica a acestui metal determina leziuni renale, caracterizate prin disfunctie tubulara si/sau glomerulara cu proteinurie. Un alt efect al expunerii cronice este perturbarea metabolismului osos cu osteomalacie, osteoporoza si risc crescut de fracturi spontane.

Efectul carcinogenetic al cadmiului este un subiect mult dezbatut. Studiile privind implicarea sa in cancerul pulmonar si de prostata.

Arseniu. Nici un zacamant de minereuri metalice nu a fost sau nu este exploatat exclusiv pentru arseniu, de regula, arseniul se obtine ca subprodus, crescand valoarea economica a diferitelor tipuri de mineralizati in care se gaseste.

Compusii arseniului au numeroase aplicatii industriale: pesticide, produse farmaceutice, sticla, ceramica si metalurgie. Folosit ca element de aliere mareste duritatea aliajelor. Arseniul este folosit cu mare succes si in electronica datorita proprietatilor semiconductoare si fotoconductoare, similare siliciului si germaniului. In pirotehnie se foloseste pentru producerea focurilor albe (cel indian). Trisulfura de arseniu este pigmentul vopselei de ulei numite galben regal. Aceasta se mai foloseste in tabacarie, pentru ignifugarea lemnului.

Arsina (hidrogen arsenios) reprezinta un compus gazos generat in rezervoarele metalice avand impuritati de arsen, care depoziteaza acizi.

Arseniul este absorbit cu usurinta pe cale intestinala si este excretat in principal prin urina.

Expunerea acuta prin ingestia de compusi arsenicali sau inhalarea de arsina determina simptome gastrointestinale severe (hemoragice), icter, insuficienta renala si colaps, cu mare potential letal.

Intoxicatia cronica cu arseniu este dificil de diagnosticat. Pot sa apara dureri abdominale, diaree, hiperpigmentare, hiperkeratoza, neuropatii periferice, encefalopatie.

Expunerea cronica prin inhalare, in cazul muncitorilor care lucreaza in topitorii, a fost asociata cu un risc crescut de cancer pulmonar.

Mercurul este un metal fluid alb-argintiu intalnit atat in rocile vulcanice si sedimentare, cat si sub forma minereului cinabar (sulfid de mercur). Este neesential pentru procesele biologice si toxic pentru toate organismele. Mercurul si compusii sai au numeroase aplicatii industriale: contoare electrice, termometre, aditivi, conservanti antimicrobieni in vopsele, cosmetice si produse farmaceutice.

In mod obisnuit mercurul in forma organica nu este intalnit in mediul industrial. Intoxicatia acuta sau cronica cu mercur afecteaza rinichii, SNC si tractul gastrointestinal.

Triada simptomatica in intoxicatia cu mercur este urmatoarea: disfunctii articulare, perturbarea activitatii musculare si ingustarea campului vizual. Expunerea cronica la formele metalice si anorganice ale mercurului determina nervozitate, tremor si iritatia mucoaselor. Intoxicatia cu mercur anorganic este asociata in principal cu efecte periferice: gastroenterita si nefrita tubulara, pe cand expunerea la compusii organici afecteaza in principal SNC, fiind posibile leziuni severe si ireversibile.

Intoxicatia cronica cu mercur anorganic este o boala profesionala ce afecteaza in special minerii si muncitorii din topitorii. Cea mai obisnuita sursa neindustriala de intoxicatie cu mercur este consumul de peste contaminat cu metil-mercur.

Cromul este un metal tranzitional, al carui nume provine din cuvantul grecesc “culoare”, deoarece majoritatea compusilor sai sunt intens colorati. Cel mai important minereu de crom este cromitul. Cromul si sarurile sale anorganice prezinta numeroase aplicatii industriale: placarea metalelor, producerea de aliaje diverse, materiale refractare, pigmenti si conservanti.

Cromul in stare trivalenta este cea mai abundenta forma de crom din mediu. Fiziologic, cromul detine un rol important in metabolismul glucozei si, de asemenea, in sinteza colesterolului.  Scaderea cromului in organism este asociata cu rezistenta la insulina (hiperinsulinism), risc crescut de insuficienta cardiaca congestiva, hipercolesterolemie, reducerea fertilitatii. Desi cromul trivalent in sine are o biodisponibilitate orala redusa, absorbtia sa intestinala este crescuta in prezenta “factorului de toleranta la glucoza”, care formeaza un complex cu Cr³⁺. Cromul trivalent este considerat a fi relativ netoxic.

Pe de alta parte, cromul hexavalent reprezinta forma cea mai importanta de crom din punct de vedere toxicologic. Spre deosebire de Cr³⁺, Cr⁶⁺ este absorbit cu usurinta de majoritatea tesuturilor, astfel ca ingestia accidentala sau intentionata de Cr⁶⁺ determina intoxicatie acuta manifestata prin varsaturi si leziuni gastrointestinale generalizate, cu hemoragii digestive grave ce pot induce stare de soc hipovolemic. Expunerea cronica prin inhalarea compusilor de crom insolubili poate produce pneumoconioza cu alterarea functiei pulmonare. Expunerea la saruri anorganice solubile poate precipita aparitia de ulceratii cutanate, dermatita, perforarea septului nazal si manifestari respiratorii de hipersensibilizare.

Efectul carcinogen al cromului asupra tractului respiratoriu a fost documentat prin numeroase studii.

Antimoniul se gaseste in natura sub forma unui metal alb argintiu. Este iritant pentru ochi, nas, gat si piele iar expunerea indelungata poate cauza leziuni ale ficatului si inimii. Se gaseste in mod natural in mediul inconjurator. Este utilizat in multe industrii. In mod special, oamenii care lucreaza cu antimoniu pot suferi efectul expunerii prin respiratie in praf de antimoniu. Expunerea umana la antimoniu poate avea loc prin respiratia aerului, bautul apei si mancarea produselor care il contin, dar, de asemenea, prin contactul pielii cu pamantul, apa si alte substante cu antimoniu.

Pe masura ce expunerea continua, pot aparea efecte severe asupra sanatatii, asa cum ar fi boli ale plamanilor, probleme de inima, vomitare severa sau ulcere stomacale,dureri de cap, dificultati in respiratie iar in cazuri severe, moartea.

Taliul este un metal moale, alb-albastrui, fara gust si miros, cu diferite utilizari. Este folosit la confectionarea: sticlei optice, semiconductoarelor si intr-o forma de aliaj cu mercurul pentru a umple termometre de joasa temperatura.

Taliu este un metal greu intalnit in mediu (minereuri sulfuroase), industrie metalurgica, a cimentului, la fabricarea de celule fotoelectrice, vopsele reflectorizante si otravuri pentru animalele. Este absorbit rapid oral, este excretat prin materiile fecale si la nivel renal.

Este utilizat ca si otrava pentru extirparea rozatoarelor, poate fi usor ingerat accidental de catre om sau poate fi inhalat din praful contaminat prin arderea piritei, prelucrarea cadmiului, plumbului si zincului, precum si prin inhalarea de heroina/cocaina. Dupa cateva zile de la ingestia taliului debuteaza simptome asemanatoare cu cele gripale. Izotopii taliului se folosesc pentru investigatii pe cord doza scazuta nefiind toxica.

Triada clasica care sugereaza diagnosticul unei intoxicatii acute este:

• greata
• varsaturi
• neuropatie periferica
• alopecie
• durere abdominala
• complicatii neurpsihiatrice: anxietate, confuzie, delir, halucinatii si psihoze