Vitamina B12 în nutriție

Date generale:

  • are cea mai mare moleculă şi singura care conţine în structură un element mineral (cobaltul, în concentraţie de 4,5%) necesar maturizării hematiilor, de aceea se mai numeşte „vitamina roşie”;
  • conţine, de asemenea, radicalul cian de unde şi denumirea de ciancobalamina;
  • cantitatea stocată poate să ajungă la 2-10 mg, suficientă pentru 3-5 ani. Vitamina B12 din surse endogene nu se absoarbe. Absorbţia şi utilizarea optimă este realizată prin asociere cu vitamina B6;

Roluri

Mecanismul de acţiune al vitaminei nu este pe deplin cunoscut. Se admite că:

  • este esentială pentru functionarea corectă a sistemului imunitar;
  • intervine în metabolismul aminoacidului metionină, colinei, neurotransmitătorilor, homocisteinei, construirii acizilor nucleici (ADN-ARN);
  • are rol important în sinteza proteinelor şi în metabolismul glucidelor şi lipidelor;
  • facilitează eliberarea acidului folic;
  • participă la formarea şi transferul grupărilor cu un carbon (radicalii metil, formil);
  • participă la sinteza factorului III – cu efecte hepatoprotectoare, de prevenire a cancerului;
  • are rol detoxifiant;
  • are rol energizant, revitalizant excelent în combinaţie cu acidul folic, stimulează creşterea şi pofta de mâncare la copii;
  • menţine starea de sănătate a sistemului nervos, scade iritabilitatea, creşte puterea de concentrare, îmbunătăţind memoria şi echilibrul psihic;
  • este coenzimă a mai multor enzime ce intervin în metabolismul aminoacizilor;
  • previne steatoza hepatică (rol lipotrop).

Dezechilibre cantitative

Deficitul de vitamină B12 la sugari se întâlneşte relativ rar în primele 3-4 luni de viaţă, întrucât rezervele antenatale sunt suficiente, iar diversificarea alimentaţiei îi acoperă necesarul. Frecvent, carenţa se poate întâlni în: aport neadecvat, absorbţie defectuoasă, boli digestive, carenţe minerale, în hipotiroidism, enterocolite cronice, celiachie, după terapie îndelungată cu tuberculostatice, în consum exagerat de antibiotice. Carenţa de vitamină B12 afectează în principal ţesuturile în care au loc multiplicări celulare rapide: măduva hematoformatoare, sistemul nervos, cât şi mucoasa tubului digestiv.

Megadoze (500 mg) de vitamina C dezvoltă reacţii adverse faţă de absorbţia, dar şi faţă de biodisponibilitatea vitaminei B12. Sunt consemnate date care confirmă faptul că persoanele care consumă cronic 1 g vitamina C/masă dezvoltă un sindrom carenţial B12.

Raţia

Doza zilnică recomandată este de 3 mg, însă se consideră că o doză de 5-15 mg/zi ar fi mai potrivită. Raţia trebuie suplimentată în unele cazuri, cum ar fi:

– regim vegetarian (fără ouă şi produse lactate);

– tulburări de secreţie gastrică, tratamente alcalinizante;

– alcoolism;

– marii consumatori de proteine;

– vârstnicii;

– femeile, înainte şi în timpul menstruaţiei.

Acizii şi substanţele alcaline, apa, lumina soarelui, alcoolul, estrogenii, somniferele se constituie în inamici ai vitaminei B12.

Surse

Vitamina B12 nu este sintetizată de vegetale cu excepţia câtorva mucegaiuri. Sursele exogene sunt reprezentate prioritar prin alimente naturale de origine animală, iar sursele endogene sunt reprezentate de sintezele intestinale (unele bacterii din intestin o sintetizează). În cadrul surselor exogene trebuie menţionat şi faptul, foarte important, că vitamina se obţine ca subprodus în fabricile de antibiotice.

Este conţinută în ficat, rinichi, carne de vită, porc, gălbenuş, brânză, lapte, peşte, alge marine, drojdie. Algele conţin ciancobalamina, metilcobalamina şi hidroxi-cobalamină în cantitate mai mare decât carnea de vită şi peşte.

Alimentele care conţin o cantitate mare de vitamină B12 sunt:

spirulina (160 mg%), ficatul de raţă (68 mg%), ficatul de găină (37 mg%), lebărvurştii 23 (mg%), stridiile (18 mg%), heringii (13 mg%), scrumbia (9 mg%), sardelele (8 mg%), păstrăvul (7 mg%), gălbenuşul (3 mg%), ţiparul (3 mg%), carnea (2 mg%), carnea de pasăre (1 mg%), laptele (0,3 mg%).

Spirulina conţine de 25 ori mai multă vitamina B12 (160 µcg/100g) decât ficatul de vită (6.5 mcg/100 g)

Opinii ale specialiştilor

Vitamina B12 constituie un subiect de mare interes pentru cei care au adoptat sau intenţionează să adopte un regim strict vegetarian. Mulţi sunt convinşi că excluderea din alimentaţie a tuturor produselor alimentare de origine animală nu prezintă niciun risc şi că o astfel de alimentaţie asigură toate substanţele nutritive necesare organismului. Unul dintre argumentele invocate în sprijinul acestei idei este de natură ideologică, şi anume că dieta originară a strămoşilor noştri era, conform relatării biblice, o dietă strict vegetariană. Raţionamentul este evident: dieta stabilită de Dumnezeu trebuie să fi fost perfectă, deci, dacă vrem să avem o alimentaţie sănătoasă nu trebuie decât să adoptăm acea dietă ideală de la început, adică dieta strict vegetariană. Şi totuşi, nutriţioniştii avertizează persoanele care nu consumă nici un fel de alimente de origine animală asupra riscului apariţiei carenţei de vitamina B12.

Cum este afectata vitamina B12 prin gatire sau depozitare?

Vitamina B12 se păstrează foarte bine în produsele de origine animală, chiar și când acestea au trecut prin procesul de gătire. De exemplu, aproximativ 70% din vitamina B12 prezentă în carnea de vită se menține chiar și după ce aceasta a fost fiartă timp de 45 de minute la 175º Celsius. În mod similar, aproximativ 70% din vitamina B12 este înca prezența în laptele de vacă după ce se fierbe 2-5 minute. Modul în care se menține vitamina B12 în alimentele pe bază de plante nu a fost încă suficient cercetat.

Afectiunile stomacului pot contribui la deficitul de vitamina B12. Iritatiile si inflamatiile stomacului pot impiedica celulele de la nivelul stomacului sa functioneze corect. Cand functioneaza in mod necorespunzator, celulele ar putea sa nu mai produca o substanta necesara pentru absorbtia vitaminei B12; numita factor intrinsec (FI). Fara FI, B12 nu poate fi absorbit din tractul gastro-intestinal in celulele corpului.

O alta problema este lipsa de acizi in stomac (o afectiune numita numita hipochlorhidria) care intervine in modul de absorbtie a vitaminei B12 deoarece in mare parte B12 este atasat la proteinele din alimente iar acizii din stomac sunt necesari pentru a elibera B12 din aceste proteine. Abuzul de medicamente folosite pentru a controla aciditatea gastrica si ulcerele gastrice poate cauza infectarea cu bacteria Helicobacter pilori.

B12 si dieta vegetariana

Continutul de vitamina B12 din legume variaza in mare masura in functie de distributia microorganismelor in mediul inconjurator. Plantele nu sunt capabile sa produca vitamina B12 iar cantitatea disponibila din acestea este strict dependenta de solul in care sunt cultivate si de microorganismele de la nivelul radacinii (bacterii, mucegaiuri si ciuperci) care sa produca propriu-zis vitamina. Capacitatea unei diete vegetariene de a asigura necesarul de vitamina B12 pentru organismul nostru este foarte controversata. In general alimentele de origine animala sunt cele recomandate pentru a fi siguri ca obtinem tot necesarul de vitamina B12.

Categorii de medicamente care pot diminua capacitatea organismului de absorbtie a vitaminei B12: antibiotice, medicamente impotriva cancerului, anticonvulsivante, medicamente anti-guta, antihipertensive, antiParkinson, antipsihotice sau anticonceptionalele.

Interactiunea cu alte vitamine

Este demonstrat ca deficitul de vitamina B6 din organism afecteaza absorbtia de vitamina B12. Conversia vitaminei B12 din forma non-activa in forma sa biologic activa necesita prezenta de vitamina E. Persoanele care au un deficit de vitamina E au foarte probabil si deficit de vitamina B12. Dozele mari de vitamina C nu compromit functiile vitaminei B12. Un aport excesiv de acid folic poate masca deficientele de B-12, iar persoanele cu risc de deficit de vitamina B12 care iau si suplimente de acid folic ar trebui sa se consulte cu medicul specialist. Vitamina B12 este cel mai frecvent intalnita in suplimentele de vitamine sub forma de cianocobalamina. Aceasta forma de vitamina este gasita doar in laborator.

Analiza Biochimică a Vitaminei B12

Cobalamina este formata dintr-un tetrapirol plan cu un atom de cobalt central, o grupare nucleotidica (5,6-dimetilbenzimidazol) sub nivelul planului si o parte prostetica deasupra planului.

In functie de gruparea prostetica se identifica mai multe forme de cobalamina: metilcobalamina, care predomina in plasma si in citoplasma, adenozilcobalamina, care predomina intramitocondrial, si ciancobalamina, care este un preparat farmacologic stabil care trebuie convertit in alte forme pentru a fi activ metabolic.

Pentru a fi activa cobalamina trebuie redusa din starea naturala oxidata (Co3+ sau Co2+). Cobalamina redusa (Co+) are doua roluri cunoscute la om: transformarea metilmalonat CoA in succinil CoA (ca parte a oxidarii acizilor grasi), reactie catalizata de metilmalonil CoA mutaza – dependenta de cobalamina si metilarea homocisteinei la metionina, reactie catalizata de metionin sintetaza si care necesita prezenta de metiltetrahidrofolat, metilcobalamina servind drept cofactor.

Deficienta cobalaminei determina acumularea de metilmalonil CoA, homocisteina si metiltetrahidrofolat, cu scaderea formei active, tetrahidrofolatul, ducand la alterarea sintezei ADN, rezultatul final fiind oprirea in diferite stadii ale interfazei a precursorilor hematopoietici. Consecinta este aparitia anemiei megaloblastice care se poate asocia cu leziuni ireversibile ale SNC (prin deficit de metilare a proteinelor SNC).

Cobalamina este eliberata de proteinele de legare din alimente de catre pepsina la pH-ul acid din stomac, se leaga de transcobalamina (TC) I salivara; in duoden cobalamina este eliberata sub actiunea proteazelor pancreatice si se leaga de factorul intrinsec (FI) (inclusiv cobalamina excretata biliar) produs de celulele parietale gastrice. Complexul cobalamina-FI este endocitat la nivelul celulelor ileale prin intermediul cubilinei si megalinei, apoi este splitat si cobalamina se leaga de TC II (sintetizata in ficat), acest complex parasind bazolateral celulele ileale si intrand in circulatie la cateva ore dupa ingestie. O parte din cobalamina este internalizata la nivelul ficatului prin intermediul receptorilor pentru TC II, iar clearance-ul continua in circulatia sistemica, mai ales la nivelul rinichiului, cu un timp de injumatatire de 90 minute. ~70 % din cobalamina plasmatica este legata de TC I (produsa de leucocite), acest complex nefiind preluat de tesuturi (timp de injumatatire 9-10 zile). Continutul total de cobalamina al organismului este de 2.5 mg la adult, in timp ce pierderile zilnice (biliare si urinare) sunt de numai 1 microgram

Deficitul alimentar de vitamina B12 este extrem de rar, exceptand vegetarianismul strict, copiii nascuti din mame cu deficienta sau in cazul dietei restrictive din fenilcetonurie. Absorbtia intestinala insuficienta reprezinta principala cauza de deficit de vitamina B12.

Recomandari pentru determinarea vitaminei B12 serice:

– anemie megaloblastica;

– gastrita atrofica cronica;

– gastrectomie;

– boli ale ileonului terminal (boala Crohn, limfom, rezectie etc.);

– alcoolism cronic;

– dieta vegetariana prelungita (ani);

– ingestia prelungita (ani) de inhibitori ai pompei de protoni/blocanti de receptori H2;

– pacienti cu SIDA.

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate), inaintea unei eventuale injectii cu vitamina B12, efectuarii testului Schilling sau administrarii de radionuclizi.

Metoda

Se foloseste metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Pentru cadre medicale:

Specimen recoltat – sange venos.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare.

Volum proba – minim 0.5 ml ser.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 2 zile la 2-8° C ; 2 luni la -20° C ; se congeleaza numai o data, se protejeaza de lumina.

Limite si interferente

Conditii fiziologice si patologice:

False scaderi (fara semne de deficienta):

– sarcina (trimestrele II-III): niveluri pana la <100 ng/L, se normalizeaza la cateva zile dupa nastere.

– deficit de folati: valorile se normalizeaza dupa tratamentul cu folati; trebuie diferentiata de deficitul combinat al ambelor vitamine;

– infectie HIV, mielom multiplu, scleroza multipla.

Fals normala:

– exista un numar de pacienti varstnici cu semne si simptome clare de deficienta, dar cu niveluri normale de cobalamina serica (250-350 ng/L) din motive necunoscute;

– asocierea leucemiei mieloide cronice cu anemie pernicioasa;

Interferente medicamentoase:

Cresteri:

– cloralhidrat, omeprazol.

Scaderi:

– anticonvulsivante, acid ascorbic, colestiramina, clorpromazina, colchicina, metformin, neomicina, octreotid, contraceptive orale, ranitidina, rifampicina.

Interferente analitice:

Daca pacientul se afla in tratament cu biotina > 5 mg/zi, recoltarea de sange pentru determinarea vitaminei B12 se va face la cel putin 8 ore de la ultima administrare. In cazuri izolate, prezenta in titruri mari de anticorpi antiantistreptavidina sau antiruteniu poate cauza interferente, iar rezultatele obtinute sunt neconcludente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *