CELE ŞASE SCHIMBĂRI CLIMATICE

Medicina tradiţionalã chinezã descrie cele şase „schimbãri climatice”:

– Vântul
– Frigul
– Umezeala
– Focul
– Arşiţa verii
– Uscãciunea

In mod obişnuit, aceste „schimbãri climatice”, cunoscute şi sub denumirea de „cele şase tipuri de energii”, nu provoacã modificãri patologice în organism. Acţiunea lor poate determina apariţia bolii numai atunci când schimbãrile climatice sunt bruşte sau extreme, sau dacã rezistenţa organismului este scãzutã. Atunci când sunt privite ca factori ce stau la baza apariţiei bolilor, aceste schimbãri climatice sunt denumite „cele şase energii perverse”.
In momentul în care produc îmbolnãvirea, „cele şase energii” invadeazã corpul, din exterior spre interior, prin piele, nas sau gurã.
Afecţiunile provocate de aceşti factori sunt strâns legate de schimbãrile de vreme şi de mediul înconjurãtor. De aceea, ele mai sunt denumite şi „boli de sezon”.
VÂNTUL

Vântul este asociat cu ficatul, lemnul, primãvara, Yang-ul. El poate invada cu uşurinţã corpul atunci când acesta este transpirat sau în timpul somnului.

Vântul este asociat cu mişcarea şi cu activitatea şi poate aduce şi celelalte „energii perverse” în interiorul corpului, odatã cu el. Vântul este considerat cea mai importantã „energie perversã”, fiind denumit generic ca fiind „cauza celor o sutã de afecţiuni”.

Vântul disperseazã energia în sus şi în exterior

– Având caracter Yang, energia vântului tinde sã urce şi sã se extindã.
– Afecţiunile cauzate de vânt se manifestã iniţial la nivelul pãrţii superioare a corpului: cap, organe de simţ şi piele.

Manifestãrile clinice sunt: dureri de cap, obstrucţie nazalã, dureri şi usturimi în gât, umflarea feţei, transpiraţii şi sensibilitate la vânt.

Apariţie rapidã şi schimbãri rapide

– Declanşeazã afecţiuni acute, cu evoluţie rapidã, precum febra, bolile infecţioase.

In naturã vântul bate în rafale şi acţiunea sa este caracterizatã de schimbãri rapide. Drept urmare, tulburãrile provocate de vântul patogen sunt însoţite de simptome „migratoare”, modificãri bruşte de stare şi instalarea violentã a afecţiunii. Astfel, durerile articulare ce apar se mutã, „migreazã” în corp.
Un alt exemplu îl constituie urticaria produsã de acţiunea vântului, afecţiune ce dã mâncãrimi ale pielii şi pustule care apar şi dispar pe suprafaţa corpului.

Creazã mişcãri anormale şi bruşte

– Spasme, convulsii, ticuri

Posibile afecţiuni

– Atac vascular cerebral
– Ceafã înţepenitã cu rãcealã

Vântul este cel mai des întâlnit primãvara

Cel mai adesea vântul care apare primãvara are o putere foarte mare, el penetrând cu uşurinţã în interiorul corpului.
FRIGUL

Frigul, deşi caracteristic iernii, poate apãrea şi în alte anotimpuri.
Existã mulţi factori care permit frigului patogen sã invadeze corpul:
– îmbrãcãmintea prea subţire, neadecvatã temperaturii mediului ambiant,
– staţionarea în ploaie (umezealã),
– bãile în lacuri pe timp geros,
– menţinerea corpului transpirat pe timp friguros.

  1. a) Frigul este un factor patogen Yin şi drept urmare el va afecta Yang-ul (energia şi funcţiile) corpului. Frigul tulburã mecanismul homeotermiei şi apar simptome de boalã caracteristice: membre reci, scaune diareice conţinând resturi alimentare nedigerate, micţiuni frecvente şi cantitãţi mari de urinã, ş.a.m.d.
  2. b) Acţiunea frigului este însoţitã de contracţie şi stagnare, având drept consecinţe apariţia unor dezechilibre în mecanismul de închidere şi deschidere al porilor, contractarea spasmodicã a tendoanelor şi meridianelor, împiedicarea circulaţiei normale a energiei şi a sângelui. Drept simptome secundare pot fi menţionate: durerea, aversiunea faţã de frig, lipsa transpiraţiei, posibilitatea limitatã de mişcare a membrelor.
  3. c) Frigul afecteazã cu uşurinţã partea inferioarã a spatelui, genunchii, articulaţiile, stomacul, intestinele şi ficatul.

UMEZEALA

Umezeala reprezintã tipul de energie predominantã din timpul verii târzii – acel interval dintre vara propiu-zisã şi toamnã – anotimp care în China este caracterizat de ploi abundente şi de cãldurã. In aceastã perioadã, umezeala patogenã invadeazã cu uşurinţã corpul, din cauza staţionãrii prelungite în ploaie sau în zone ceţoase, din cauza purtãrii unor haine ce nu permit absorbţia transpiraţiei abundente.

  1. a) Umezeala este caracterizeazã prin greutate şi turbiditate crescutã a unor secreţii şi excreţii.
    Pacienţii se plâng adesea de dureri de cap cu senzaţia de apãsare în cap şi – uneori – în tot corpul; în unele cazuri apare inflamaţia dureroasã a încheieturilor.
    Pe piele pot fi întâlnite leziuni supuroase sau eczeme zemuinde.
    Urina este tulbure, apar scaune ce conţin mucus sau chiar sânge, leucoree purulentã şi cu miros înţepãtor.
  2. b) Umezeala se caracterizeazã prin vâscozitate şi stagnare.
    Pacienţii au de obicei limba foarte încãrcatã, scaunele foarte consistente şi greu de evacuat, micţiunea este dificilã.
    Afecţiunile care apar tind sã se prelungeascã şi sunt rebele la tratament.
  3. c) Umezeala afecteazã Yang-ul şi împiedicã circulaţia energiei.
    Manifestãrile clinice includ senzaţia de greutate în piept, distensie abdominalã, micţiune dificilã şi cantitate scãzutã de urinã, evacuarea dificilã a scaunelor ce conţin mucus.
    Splina preferã uscãciunea şi se teme de umezealã. Din acest motiv, umezeala va afecta funcţionarea splinei, provocând senzaţia de apãsare în epigastru şi în abdomen, constipaţie, edeme. Toate acestea sunt consecinţe ale afectãrii funcţiilor de transport şi transformare a fluidelor în corp (asigurate de splinã).

FOCUL

Adesea, vara existã un exces de Yang (cãldurã, luminã) şi drept urmare apare „focul”. El poate fi însã întâlnit şi în alte anotimpuri.
Cãldura, arşiţa şi focul sunt manifestãri de intensitate diferitã ale Yang-ului:
– Cãldura este cea mai blândã
– Arşiţa este o manifestare a Yang-ului ceva mai intensã decât cea a cãldurii
– Focul este forma cea mai severã a Yang-ului.

Focul este un factor patogen de naturã Yang.

– Acţiunea focului este caracterizatã de ardere şi deplasare spre partea superioarã.
Simptomele ce ţin de deplasarea focului spre partea superioarã a corpului:
– febrã, agitaţie, sete, transpiraţie, ulceraţii ale mucoasei bucale, dureri ale gingiilor, dureri de cap, ochi congestionaţi;
– dacã focul patogen atinge mintea apar: insomnii, delir, comã.

Focul (Yang) consumã fluidele (Yin) corpului: atunci când focul arde poate provoca ieşirea forţatã a fluidelor cãtre exterior, provocând o deshidratare gravã.
Simptomele ce ţin de consumarea fluidelor corpului:
– dorinţa de a consuma multe lichide, buzele şi gâtul se usucã, intervine constipaţia, urina este în cantitate foarte redusã şi foarte concentratã.

Focul care invadeazã corpul stârneşte vântul şi provoacã perturbaţii ale funcţiilor sanguine.
1. Excesul de foc afecteazã meridianul ficatului şi tendoanele, stârnind vântul în ficat.
Simptomele „arşiţei care stârneşte vântul”:
– febrã mare, comã, convulsii, rigidizarea gâtului, privire fixã.

  1. Afectarea sângelui de cãtre foc duce la creşterea vitezei de circulaţie a sângelui, iar pulsul devine foarte ridicat. In formele severe sângele este scos din vase, ducând la:
    – epistaxis, hematurie, sângerãri uterine, menoragie.
    Focul patogen ce stagneazã poate descompune carnea şi sângele, ceea ce duce la:
    – furuncule, ulceraţii, abcese.

CĂLDURA VERII – ARŞIŢA VERII

Arşiţa sau cãldura excesivã este forma predominantã de energie din timpul verii şi, spre deosebire de ceilalţi factori patogeni, ea nu este întâlnitã decât pe durata acestui anotimp.
Bolile pe care le provoacã sunt induse de temperaturi înalte şi apar în urma expunerii excesive la soare sau staţionarea pentru mai mult timp în locuri supraîncãlzite şi cu ventilaţie proastã.

Cãldura verii este un factor patogen de naturã Yang. Simptomele sunt:
– febra ridicatã, sete, transpiraţii excesive, agitaţie, puls crescut.

Cãldura verii este caracterizatã de acţiune la nivelul zonelor superficiale, dispersie şi consumarea lichidelor corpului.
De obicei, afecteazã capul şi ochii, provocând ameţeli şi tulburãri de vedere.
Cãldura verii poate de asemenea sã blocheze funcţia de închidere a porilor, menţinându-i deschişi. In acest mod vor apare pierderi mari de fluide prin transpiraţie excesivã. Va apare:
– setea, limba şi gura devin uscate, urina este foarte concentratã, stare de epuizare.

Vara este adesea foarte umedã şi, de aceea, cãldura patogenã este combinatã cu umezeala patogenã.
Simptome: greutate în cap, senzaţia de sufocare, anorexie, epuizare, febrã şi agitaţie.
USCĂCIUNEA

Toamna este de obicei foarte uscatã în China. De aceea, uscãciunea a fost asociatã în medicina tradiţionalã chinezã cu acest anotimp.
Uscãciunea consumã lichidele din corp, ducând la:
– uscarea nasului, a gurii şi a gâtului
– apariţia de crãpãturi ale pielii
– pierderea strãlucirii pãrului
– constipaţie
– reducerea cantitãţii de urinã.

Uscãciunea afecteazã adesea plãmânul. Acesta este organul deţinãtor de energie cel mai delicat. Funcţiile plãmânului sunt legate de împrãştierea fluidelor şi de umezire. Afectarea plãmânului va duce la obstrucţia funcţiei de dispersie a fluidelor. Uneori va apare o tuse seacã, însoţitã de secreţii ce poartã urme de sânge.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *