Consilierul pentru dezvoltare personală ma poate ajuta?

Consilierul pentru dezvoltare personală este un specialist care lucreaza cu persoane sănătoase din punct de vedere Imagini pentru consiliere psihologicapsihic, care au nevoie să exploreze sau să depăşească diverse stări sau situaţii cu care se confruntă în evoluţia personală şi profesională, valorificând şi dezvoltând resursele şi potenţialul propriu. Specialistul în consiliere pentru dezvoltare personală este o persoană neutră, imparţială, care îi susţine pe clienţi în investigarea situaţiilor problemă şi facilitează explorarea soluţiilor potenţiale pentru reglarea eventualelor disfuncţionalităţi induse în plan personal şi în relaţiile socio-profesionale de către o serie de factori perturbatori extrem de variaţi printre care se înscriu: volumul şi complexitatea activităţilor desfăşurate în mod curent, multiplele responsabilităţi asumate în familie şi societate, imprevizibilitatea contextelor de lucru, dinamica schimbărilor şi nevoia continuă de adaptare în situaţii noi, presiunea informaţională etc.
Consilierul pentru dezvoltare personală stimulează identificarea şi alegerea soluţiei optime de către fiecare client pentru sine însuşi, pentru diminuarea nivelului de stres, înlăturarea confuziei, tensiunilor acumulate şi a blocajelor temporare induse în evoluţia personală pe unul sau mai multe planuri.
De asemenea, consilierul acordă sprijin clienţilor atât pentru explorarea alternativelor de evoluţie în viitor pornind de la potenţialul propriu, caracteristicile individuale ale acestora, nevoile şi aspiraţiile exprimate, cât şi pentru corectarea deficienţelor identificate şi abordarea constructivă a modalităţilor de implicare, relaţionare şi acţiune la nivel individual sau ca parte în cadrul unor grupuri care urmează să funcţioneze unitar şi armonios.
În acest scop, consilierul pentru dezvoltare personală facilitează accesul indivizilor la resursele interioare proprii, dezvoltă talentele şi potenţialul uman, îmbunătăţeşte calitatea vieţii personale şi profesionale a celor interesaţi să progreseze în plan individual sau colectiv şi contribuie la realizarea obiectivelor şi aspiraţiilor acestora.
Investigarea situaţiilor problemă se realizează împreună cu clientul, pe baza acordului lui liber exprimat, pe parcursul unui proces în care sunt analizate şi clarificate cauzele care generează perturbaţii şi sunt identificate diverse alternative posibile de îndepărtare a blocajelor resimţite.
În câteva cuvinte, se evalueazã starea de conştiinţã actualã şi gradul de conştientizare al acesteia dupã care prin intrebãri specifice adaptate situatiei – clientului, se mareşte gradul de conştientizare al acestuia, ducând astfel la extinderea conştiinţei pânã în punctul în care soluţia apare ca modul firesc de relationare la situaţia datã.
Consilierul pentru dezvoltare personală demonstrează foarte bune capacităţi de: comunicare, ascultare activă, atenţie pentru detalii, focalizare pe probleme, analiză şi sinteză, interacţionare şi adaptabilitate în condiţii de lucru cu categorii foarte diverse de persoane. De asemenea, el dovedeşte empatie (empatia constă în capacitatea de a percepe cadrul intern de referinţă al interlocutorului, cu toate componentele emoţionale ale acestuia, fără a te identifica cu acesta), capacitate de câştigare a încrederii interlocutorilor şi de asigurare a confortului psihic al acestora, spirit de observaţie şi rezistenţă la efort intelectual prelungit.
Atitudinile principale necesare pentru practicarea ocupaţiei sunt: calmul, neutralitatea, grija pentru client, răbdarea, onestitatea, obiectivitatea, seriozitatea, responsabilitatea, perseverenţa, deschiderea, receptivitatea şi gândirea pozitivă.
Consilierea reprezintã activitatea prin care solicitantul îşi exploreazã limitarile, îşi observã convingerile şi credinţele, proces în urma cãruia solicitantul îşi întelege convingerile care l-au adus în situatia prezentã şi modul adecvat de raportare pentru situaţia datã. Toate acestea sub îndrumarea specialistului cãruia i se adreseazã.
“Consilierea presupune existenţa unei persoane care are temporar sau permanent rolul de consilier şi care oferă sau acceptă în mod explicit să acorde timp, atenţie şi respect uneia sau mai multor persoane, cu rolul temporar de client. Sarcina consilierii este de a oferi clientului oportunitatea de a explora, descoperi şi clarifica moduri de a trăi valorificându-şi resursele, ceea ce conduce la sentimentul de bine interior, îndreptându-se spre o cât mai bună existenţă” (Asociaţia Britanică pentru Consiliere, 1991).
,,Consilierea este o activitate care este iniţiată de o persoană care caută ajutor. Oferă oportunitatea clientului de a identifica ceea ce-l perturbă, de a se autoexplora şi de a se înţelege. Procesul de consiliere îl va ajuta să-şi identifice gândurile, emoţiile şi comportamentele, care conştientizate fiind, îl fac să se simtă plin de resurse şi să hotărască schimbarea.” (Russel, Dexter, Bond, 1992).
Deşi poate părea o înlănţuire de întâlniri şi discuții între un specialist (consilierul) şi o persoană normală dar cu anumite probleme de viaţă, consilierea este un proces cu obiective, conţinut şi o strategie organizată.
William Hough in 1998 considerã consilierea astfel:
• o relaţie,
• o formă specială de comunicare,
• implică ascultarea,
• previne situaţiile de criză,
• rol proactiv,
• persoana este ajutată de alta,
• persoană ajută un grup de persoane,
• formă confidenţială de a oferi ajutor,
• bazată pe principiul dezvoltării personale,
• presupune „împuternicirea” persoanelor care caută ajutor,
• înseamnă a-i ajuta pe alţii să-şi identifice şi să-şi clarifice problemele,
• activitate efectuată de profesionişti,
• se ghidează după anumite teorii şi după metode specifice domeniului.

Sinele este, ceea ce suntem. Prezenţa, fiinţa care pune totul în miscare. Fiecare sistem de credinţe are propria definitie şi propriul mod de a structura şi defini aceastã realitate. Sinele este cel ce percepe naşterea, formarea şi cresterea corpului, cel ce percepe aparitia, manifestarea şi dispariţia emotiilor, sentimentelor. Este cel ce percepe moartea corpului fizic, îmbolnavirea şi vindecarea lui.

Constiinţa de sine este ceea ce se formeaza în timp sub numele de personalitate. Toate Eu-rile, fericite sau nefericite. Reprezintã pe scurt toate formele cu care sinele s-a identificat a fi.

Imediat dupa nastere, fiinţa, venitã în corp fizic este doar ca prezenţã a sinelui, dupa care odatã cu formarea primelor senzaţii şi trãiri începe procesul de formare a conştiinţei de sine. Cine sunt eu în raport cu acest lucru, în raport cu acest comportament. Cum ma percep pe mine, acum ca am un sistem de valori dupã care pot sã mã raportez.

La scurt timp se formeazã şi se înrãdãcineazã, ceea ce se cheamã conştiinţa minte corp. „Eu sunt acest corp şi toate experientele şi trairile pe care le-am avut, şi prin prisma aceasta mã raportez la nou”. În primii ani de viaţã sunt foarte multe lucruri noi, aproape totul este nou şi aceasta conştiinţã minte-corp începe sã se dezvolte din ce în ce mai mult, ocupand şi mai mult locul sinelui – acea conştiinţã a fiinţei. Acum este momentul când EU-rile încep sã se formeze, proces care dureazã, pânã la maturizarea corpului fizic, dar nu este obligatoriu sã se opreascã aici. Dupa acest moment, apare mai amplu procesul de confirmare şi adancire a EU-rilor, conştiinţei minte-corp.

Cu toate acestea, orcând, la orice varstã ar fi, este posibil sã conştientizãm aceste aspecte şi sã ne corectam gandirea, sã ne întãrim percepţia sinelui.

Consilierul în activitatea sa îndrumã clientul spre a identifica aceste limtãri, convingeri false despre sine, care îl împiedicã sã îşi realizeze obiectivul.

Deşi nu trebuie enunţat şi urmãrit în mod explicit, un bun mod de a te asigura ca clientul va şi actiona în direcţia coretã este sa îl aducem în starea în care sã conştientizeze rezultatele acţiunilor sale, şi ce sã înţeleagã prin proprie traire cã modul de acţiune stabilit în timpul sedinţei de consiliere îi este cu adevarat benefic.

Se poate întâmpla cazul în care clientul ghidat şi urmând o anumitã logicã, incurajat fiind de consilier, sã accepte ca este bine sã îşi schimbe comportamentul, dar la un interval scurt de timp sã se întoarcã pentru o nouã consiliere în care sã discutaţi din nou aceeaşi temã, doar pentru ca a mai gasit o nouã scuzã.

În acest scop vom vorbi de stãrile de conştiinţã extinsã. Nu ne referim la transã sau hipnozã.

Starea de conştiinţã extinsã este acea stare în care fiinţa redevine conştientã de sine. Aceasta constiinţã minte-corp incepe sã fie înlocuitã cu starea de prezenţã a fiinţei. Este starea în care devenim conştienţi de prezenţa şi manifestarea EU-rilor, dar ca observatori, farã sã ne identificãm cu ele. Din aceastã stare putem uşor sã conştientizãm ce ne este cu adevãrat benefic şi ce nu ne este benefic, în acelaşi timp întelegând şi putând cu ururinţã sã ne adaptãm comportamantul. Este starea în care nu mai ai nevoie de un motiv pentru a face o schimbare. De fapt nici nu este perceputã ca schimbare, sau ca un efort, ci ca modul firec de a fi.

Este evident ca nu putem sã îi vorbim clientului despre toate acestea de vreme ce el a venit cu o intrebare specificã şi cu o intenţie clarã. Dar în procesul de dezvoltare a discuţiei, şi de dirijare a consilierii, daca consiliem fiinţa şi nu ne punem accentul pe îndulcirea EU-lui, extinzând conştiinţa clientului atunci deciziile pe care le ia, sunt „mai mult ale lui decât ale consilierului”. De fapt sunt doar ale lui, fiind capabil sã pastreze decizia luatã chiar dacã în cercul de prieteni şi / sau familie unii din ei nu vor fi de acord cu noul comportament.

Un factor impotant în pastrarea unui nou comportament este şi motivatia. Ceea ce îl determinã pe client sã facã acea schimbare nu este întotdeauna o motivaţie interioarã. De multe ori îşi doreşte sã „rezolve problema” pentru a-şi continua din nou activitatea. Acest tip de gandire nu este foarte folositor şi de multe ori doar maschieazã rezolvarea problemei. Odatã cu modificarea prismei din care este privitã problema, odata cu extinderea conştiinţei, ca clientul sã fie capabil pentru sine sã simtã şi sã decidã singur ca acela este modul corect de raportare la acea situaţie, nu pentru ca „asa a spus consilierul” ci pentru „ca în felul acesta este modul natural de a reactiona”, aceastã schimbare nu necesitã efort sau voinţã pentru a fi pastratã.

Pusã în practicã aceastã teorie, depinde de client, se poate usor pleca cu aceastã simplã întrebare. „Sunteţi de acord cã ceea ce credeţi despre dumneavoastrã şi felul cum aţi ales sã manifestaţi aceste credinţe sunt ceea ce au determinat aparitia acestei situatii?”

Daca raspunde „da”, atunci consilierea poate uşor continua cu o întrebare derivatã din prima de forma „Atunci pentru a putea depaşi aceastã situaţie ce trebuie facut?”, etc.

Daca raspunsul este „nu”, pentru ca el este o victima a XXXX, atunci consilierea trebuie indreptatã întâi pe a depãşi sentimentul de victimã şi reconştientizarea puterii personale. Se poate continua cu întrebãri legate de modul cum acea situaţie îl poate cu adevarat afecta, şi aducerea în discuţie a efectelor pe care le are, dar cu accent mai mult pe cel ce simte aceste efecte, şi nu pe efectele în sine, încercând în acelaşi timp sã inversãm prisma din care priveşte, prin a-i arãta moduri diferite prin care ar fi putut sã se comporte. Este foarte important în aceastã fazã sã te asiguri ca semnificaţia termenilor folosiţi este aceeaşi şi pentru tine şi pentru el. Un bun exemplu în acest caz este termenul „a ierta”.

Accentul în consiliere sã cadã pe ce simte clientul nu pe ce gândeste. Este foarte important sã încurajãm clientul sã îşi exprime trairile asa cum sunt şi sã nu începem a le cataloga în trairi bune şi rele. Pentru cã în esenţã toate sunt bune. Acesta este modul în care a resuşit sã supravietuiascã pânã în prezent. Dacã îi spunem cã este gresit, se va închide şi nu va mai fi sincer.

Ce putem însã sã facem este sã întrebãm clientul cum ar fi fost dacã în acea situatie s-ar fi comportat diferit. Sã facem un mic joc de imaginaţie şi sã îi îl incurajãm sã simtã. În felul acesta va deveni conştient cã se poate şi altfel. Cã de multe ori toate aceste mici EU-ri nemultumite, nu sunt alceva decat proiecţii mentale, date de asteptarile noastre, sau de neacceptarea situaţiei respective, asa cum este.

La finalul sedinţei de consiliere, îi multumim clientului pentru sinceritatea şi deschiderea de care a dat dovadã şi îl incurajãm sã aibã încredere în ceea ce simte şi sã îşi urmãreascã starile interioare din spatele emotiilor sau ale senzaţiilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *